Te afli aici: Acasa » Cultura » Poezie » Cantecul Euridicei

Cantecul Euridicei

Pe lumea parinteasca sau cereasca,

Din dragostea senin dumnezeiasca,

Nu-i om ca sa nu fure – sa nu minta,

Si sa nu cada-n drumul catre tinta –

Cei care n-au parinti, nici dumnezeu,

Nu fura si nu mint – nici ei – mereu?

Nu se ridica fiecare eu,

Din plumbul apasand pe altii, greu?

Si totusi, cati  ii spun – prin cei lasati

De toti, sa fie vesnic, condamnati -

Ca mint si fura – macar daca  v-ati

Prea ferici, simtind, eliberati,

Cum oasele se-ndreapta, se intind,

Cum nervii va cresc  muguri verzi, in grind,

Cum primavara-n  coarde,  va respira,

Si  chiar Euridice, va e lira  …

26 martie 2015

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus