Te afli aici: Acasa » Cultura » Amintiri asomate (Page 4)

Starea de normalitate

Fragmente alese, din conferinţa susţinută la Şcoala de Vară de la Moţăţăi, regiunea Goltenia, de pedagogul Liviu Ocoş Costogan (  de origine, calician) Domnilor şi Doamnelor ( pauza medie ) Stimaţi tovarăşi, câţi nu sunteţi încă în topul primilor 300 de nevoiaşi, Vom vorbi astăzi despre  copiii noştri, despre învăţământul nostru cel de toate zilele, în fruntea căruia am fost întotdeauna cel dintâi (pauză) ( ...

Citeste mai mult

Dragi colegi

Nu ştiu voi cum simţiţi, dar eu ştiu că anii şcolii şi tinereţii mele au fost Raiul. Îngeri, arhangheli, serafimi şi heruvimi  au fost bunicii, părinţii, învăţătorii şi profesorii. Iar noi, copiii, am fost pesemne nişte drăcuşori atât de iubiţi, încât  simţeam că suntem şi nemuritori, şi veşnici. Şi poate chiar aşa şi era. Nu vreau să vă spun eu cum a fost în Rai. Amintiţi-mi, vă rog, şi mie . Memoria mea e ...

Citeste mai mult

Locul

Omul muri, si se prezenta la poarta in care statea un mosneag. Am venit. Spuneti-mi, va rog,  locul in care sunt cazat. In Rai, sau in Iad. Mosneagul dadu din umeri. Unde doriti, spuse. Puteti sa alegeti singur. Omul privi in jur.  O intindere plina de indicatoare. Aici este raiul. Scria pe unele. Aici este iadul. Scria pe altele. Nici tipenie de om. Poarta si mosneagul disparusera. Omul isi aduse aminte ca ...

Citeste mai mult

Un scriitor gol-golut, intr-o uniune plina

Nu sunt critic literar. Şi dacă aş fi critic, aş putea să critic un scriitor, (adică, stai, că scrie, dar nu este declarat oficial scriitor, mai are o veşnicie de scris până acolo, mai are un braţ  de premii de luat, că nu a luat decât un car) mă rog, un om, şi el,  care încearcă să ne facă să zâmbim măcar, pe o lume pe care nu este nimic de criticat? Când lumea pe care trăim este într-o perpetuă rezonanţă ...

Citeste mai mult

Foaie pentru minte, inima si inchinaciune

Ană zidită în limba română a suferinţei mele, tu stai acolo şi judeci, eu stau aici şi mă judec. Dar de ce mă judec eu? Uite un mamam, spun. Mamamul este un câine ieşit la plimbare. În căutarea unui os, trecea pe lângă dispensarul medical. Aici, in Uzina Viselor. Ar trebui înmatriculaţi şi înseriaţi. Spune Sorin. Atunci simt că mi se lasă inima în jos. Şi soarele  creşte printre mesteceni, de după ziduri, p ...

Citeste mai mult

Nu îmi aduc aminte numele

Actorului păpuşar  Ionescu Dis de dimineaţă, mergând cu tramvaiul spre serviciu, îl zăresc pe marele actor (nu îmi aduc aminte numele). Şedea pe o bancă, singur,  şi privea înainte. În faţa lui, coloane de maşini grăbite. De câţiva ani, marele actor este pensionar. Pentru o clipă, m-am gândit câţi dintre oamenii de la volanul maşinilor şi-l vor fi adus aminte. Pe el, pe marele actor ( nu îmi aduc aminte num ...

Citeste mai mult

Viata optima

Spectacolul cu piesa  “D-ALE CARNAVALULUI”, de Ion  Luca Caragiale,  Teatrul Naţional Craiova 30 ianuarie 1852 este data la care se naşte Ion Luca Caragiale (1852-1912), în satul Haimanale, de lângă Ploieşti. Colaborator al “Ghimpelui”, “Claponului” şi “Calendarului claponului”, al  ziarului ‘Timpul”, până în 1881, alături de Mihai Eminescu şi Ioan Slavici, jurnalist, traducător, cronicar dramatic, prozator ...

Citeste mai mult

Luna de pe cer

            Şi era Găureniul, sat frumos, de moţi cuminţi, agale la vorbă, cumpătaţi şi harnici. Se întindea pe dealuri şi vâlcele, se risipea prin lunci şi livezi, iar de o parte a lui, mai lângă gara mocăniţelor, se ridica, ca un colop verde de moţ, Gruiul, un tăpşan rotund, cu iarba perie, din care răsăreau ici, colo, flori de săpun, viorele, brânduşe şi gălbenele.             Moţii aveau case de lemn, d ...

Citeste mai mult

Judecata de hapoi

Cronică dramatică la spectacolul cu piesa “Cumnata lui Pantagruel” Regia: Silviu Purcărete ( spectacol fără nici-un cuvânt )               La început a fost un kil de carne. Şi-n Flandra cred că tot s-a întâmplat. Dar n-aş băga în asta un cârnat. La început a fost un kil de carne. Şi milioane după, au urmat.          Şi-n Flandra, când Lumina m-a adus, containere cu morţii vii, de carne, stăteau frumos la r ...

Citeste mai mult

Omul cu teatrul – “Omul cu mârţoaga” – Teatrul Naţional Craiova

  Este de notorietate prietenia dintre G. Ciprian, autorul consacrat al piesei „Omul cu mârţoaga”, şi Urmuz, modestul grefier al Curţii de Casaţie din Bucureşti, cel care avea să intre cu ale sale puţine la număr şi îndelung chinuite pe ciornă pagini bizare, în posteritate, ca un părinte necontestat al literaturii absurdului. Iată-mă, aşadar, peste timp, asemenea lui Tudor Arghezi - cel care i-a oferit ...

Citeste mai mult

Profesoara de limba romana

            Poate numele ei a trecut demult într-o lume mai bună. Poate mai citeşte încă, de acolo, extemporalele de control ale fiecărei zile din spatele elevilor de ieri. Poate titlul este greşit: este învăţătoarea de limba română. Poate a ieşit la pensie. Mai scrie încă scrisori deschise pe care nu le citeşte nimeni. Scrisori către Bunul Dumnezeu. Poate este în greva depersonalizării. Profesoara de limba ...

Citeste mai mult

Recviem cerebral, fara voci, fara instrumente

Vom muri striviti de produse care nu ajung pentru toti.   Vom muri asa cum am trait: Nu vom muri nicioada pentru noi; fiecare va muri pentru el.   Pana si in ultima clipa, vom mitui timpul cu egoismul nostru, formuland  inca o dorinta, sau speranta.   Vom muri ca niste regi care si-ar da totul, pentru inca o respiratie.   Vom muri ca niste viermi de matase, care si-au mancat propria recolta, si au ramas sta ...

Citeste mai mult

Cu legea in mana

  A fost odata o profesoara care facea naveta la tara. Dupa ani si ani, a gasit un post de suplinitoare, ca educatoare, in apropierea unui oras. Dupa alti ani, s-a detasat cativa ani ca profesoara, chiar in oras. Intr-o buna zi, isi intalneste pe strada o colega. Stii, ii spune aceasta, domnul Inspector General cauta  o persoana pentru postul de inspector de personal. Sa fie spirt, sa reziste la o munca gre ...

Citeste mai mult

“Ceva”

Motto: “Cea mai mare faptă bună este rugăciunea” ( părintele Cleopa Ilie) Una din ultimele zile de campanie electorală. Într-o emisiune televizată, un candidat cu o carte de vizită prodigioasă, somitate naţională şi internaţională în profesie, mărturiseşte o scenă care l-a impresionat în călătoriile  sale electorale: un om, un alegător,  căruia  i-a oferit pliantul cu oferta sa electorală, a luat pliantul î ...

Citeste mai mult

Aprobat

  Vestea s-a răspândit ca fulgerul. Dumnezeu şi-a deschis un Birou de relaţii cu Publicul. Într-o ţară nici prea mare. Nici prea mică. Într-un oraş nici prea mare. Nici prea mic. Într-un cartier nici prea bogat, nici prea sărac. Într-o clădire nici prea luxoasă, nici prea sărăcăcioasă. În acest birou, numit "Cere, şi ţi se va da", Dumnezeu primea cereri de la populaţie, le analiza, şi le acorda rezoluţia: a ...

Citeste mai mult

Multumesc din inima partidului

În clasa a VI-a sau a VII-a a şcolii generale, am ridicat două degete în ora de dirigenţie, m-am ridicat în picioare, şi – încurajat de apelurile la sinceritate şi buna colegialitate ale tovarăşei  diriginte – am spus că eu, unul, m-am săturat de continua repetare şi prelucrare la orele de dirigenţie a directivelor şi hotărârilor Partidului Comunist Român.  Că a le spune odată, mai înţeleg. A le spune de do ...

Citeste mai mult

Ce mai faci?

De vreo luna de zile, casa imi este un talmes balmes. Au trecut, in sfarsit, 22 de ani de cand in Calicia unii respira de mai multe ori pe saptamana, mapamondul, altii, adulmeca zilnic painea, si a venit  clipa in care imi zugravesc pe jumatate, pe datorie, locuinta. Acum 23 de ani si ceva, eram pe scena Casei de Stiinta si Tehnica din iovacra. Venea in vizita Nicu Ceausescu, prim secretar al Uniunii Tinere ...

Citeste mai mult

Murături fezandate

Să nu mergi cu vremea în pas, ci în păs. Ia, şi ţi se va da. Înainte de a merge înainte, nu uita să arunci o privire în urmă, măcar. Prietenul adevărat ştie ce să faca pentru tine, fără să-i ceri nimic. Dacă mi s-ar mai oferi o angajare pe viaţă, aş alege tot profesia de om. Pentru că nu ştii niciodată de unde sare iepurele, tratează toate direcţiile cu respectul cuvenit. Viaţa se oferă gratuit, moartea cos ...

Citeste mai mult

Nepotelul dragostei

Preşedintele Caliciei, de azi, de ieri, sau de mâine, a ajuns la omeneasca dragoste de a-şi dori un nepoţel. Ce om, ajuns la apogeul vârstei a treia, nu îşi doreşte oare un nepot? O nepoată? Ce nu ştie preşedintele Caliciei, este că Excelenţa sa are deja un nepot. MeReU. MeReU, indiferent de numele preşedintelui, de numele nepoţelului, MeReU, preşedintele are un nepot. Numele nepotului preşedintelui este Me ...

Citeste mai mult

Procesul

La varsta de trei-patru ani, Valeriei si Oliviei Le-au murit Unul dupa altul, De tuberculoza, Parintii. Fetitele au ramas in grija Unchiului lor Tetiut.   Tetiut avea avere mare: Lunci, Livezi, Fanete, Porcaretul, Gura Dobrilii, Dosul lui Mogos, La Arini, Gorganul, Si pe toate Le lucra in parte Cu oamenii.   Cu varsta, i-au scazut puterile, dar a devenit tot mai darnic: invita oamenii la bolta la baut, beau ...

Citeste mai mult

Nea Marin la vot

Ma fratilor, Fura dumineca oltenii la vot. Venira cu urna drept in fata casii mele. - Nae Marine, Zisera Iote, o facuram si pe-asta! Iti aduseram urna in drum, Numa sa vii sa votezi si mata, acum!   Ma, fratilor, Zic, Da ce, Eu sunt prost? Pai, adicatelea, Cum sa va votez eu pe degeaba?   - Pai cum pe degeaba,  nea Marine? Cum pe degaba?   - Ma, zic, Ia vezi, Sa nu va dau eu voua, ce mi-ati d ...

Citeste mai mult

Despre fumat

Era pe vremea când mă întâlneam cu Dumnezeu, şi cu heruvimul Ionesco, în Rai, la cofetărie. Cofetăria era situată lângă Groapa Aşteptării. Pe când aveam 17 ani, mă îndrăgostisem de o pasăre care îşi  avea cuibul vis-a vis de cofetărie. Acum, Dumnezeu avea o fată, heruvimul Ionesco avea o fată, şi eu, două fete. Şi totuşi, le-am spus, încă mai iubesc pasărea aceea ale cărei aripi au stat odată pe umerii mei. ...

Citeste mai mult

Lecția

  Uite, vezi, Îmi spunea colonelul Hagianu, Pe un porc Patru ani am încercat să-l învăț să nu intre În troacă, Și tot ce am reușit A fost sa învăț să grohăi eu –   Colonelul  mai avea câteva luni până la pensionare Bea whisky în biroul lui Afară începuse să plouă sălbatic. Sub streașina comandamentului Exact pe verticala unde se varsă din jgheabul plin șuvoiul apei de ploaie Colonelul Toderică Îi ...

Citeste mai mult

Dragi români

Vă propun ca la alegerile locale, parlamentare, şi naţionale, care se apropie, să îl alegeţi ca Domn  şi Conducător  al României, pe Maiestatea sa, Iisus Hristos de România. Urmele de lumină ale  Maiestăţii sale în istoria poporului român le veţi găsi de la tăbliţele de la Tărtăria, de la coroana regelui Decebal,  pâna la cea a lui Matei Basarab, Mircea ce Bătrân, Mihai Viteazul, Vlad Tepeş, Ştefan cel Mare ...

Citeste mai mult

Fasole flambata

Evoluţia dragostei : primele simptome, temperatura, ameţeala, febra, agonia, şi decesul. Apoi învierea. Oamenilor cu scaun la cap, nu li se ridică scaunul la cap. Totuşi, Iisus a murit pentru păcatele tuturor, nu de grija tuturor… Totuşi, şi atunci când nu a mai avut nimic de dăruit ( pomeni, minuni ), Iisus a împărţit tuturor, rugăciunea… Există săraci în ziua de azi care ar dori să aibă automobil, şi încă ...

Citeste mai mult

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus