Te afli aici: Acasa » Cultura » Amintiri asomate » Craciunitele

Craciunitele

-         Parinte Visarion?

-         Da, fiule.

-         Pot sa ma spovedesc?

-         Cum te cheama, fiule?

-         Tudorel, parinte.

-         Dar ai mai facut-o, fiule.

-         Stiu, parinte, dar dreapta noastra credinta ne spune sa ne repetam pacatele vechi, ca sa ne ferim de cele noi.

-         Spune, fiule.

-         Parinte, credinta noastra ne spune sa nu ne spovedim public, pentru ca altii, mai slabi de inger, sa nu se ia dupa noi, in ceea ce am facut rau.

-         Asa e , fiule.

-         Ba si binele trebuie facut in ascuns.

-         Asa e, fiule.

-         Dar imi aduc aminte, parinte, ca un frizer a cantat cu fluierul, intr-o groapa.: Imparatul e chel. Si s-a auzit in intreaga lume, pentru ca au crescut flori din groapa, care au cantat: Imparatul e chel.

-         Asa e, fiule. Tie, si numai tie, iti dau voie sa canti in groapa sufletului meu. Si daca va afla cineva, sa vina la noi, sa intrebe, ce este bine, si ce este rau. Caci la noi, cine calatoreste cu intrebarea, se mantuieste. Si noi, odata cu el. Spune, fiule.

-         Excelenta sa, Ambasadorul Romaniei la Paris, mi-a oferit in dar, de Sarbatori, niste Craciunite.

-         Spune, fiule.

-         Am vazut-o pe prima. Tanara. Goala. Blonda. Cu sanii mari. Si fesele rotunde. Langa bradul de Craciun.

-          Si ce ai facut, fiule?

-         Am refuzat darul. Erau multe. Si atat de tinere, de goale, si frumoase. Ce sa fac cu atata frumusete care nu imi ofera nimic?

-         Cum adica, fiule?

-         Imi aduc aminte. Eram pe un bloc, cu a doua mea prietena. Si eram curios sa-i vad sanii. I-am desfacut bluza. Ea a stat. I-am vazut. Si am inlemnit. Erau lungi. Si in sutien, aratau ca doi muguri de primavara. Iit plac sanii mei? M-a intrebat. Da. I-am raspuns. Cum sa ii spun ca erau altfel decat ma asteptam?

-         Spune, fiule.

-         O alta fosta prietena, era divortata. Am intalnit-o dupa mult timp. Si avea niste iegari stransi pe picior. O mancam din priviri. Si ea mi-a spus: Vino la  mine in apartament. Am mers. I-am dus un buchet de flori. Stateam de vorba cu ea. Ea, in fotoliu. Eu, asezat in fata ei. Si-a desfacut capotul, si a ramas goala, cu el pe umeri. I-am vazut tot. Sanii mari. Pubisul mic, acoperit de un triunghi firav. Pulpele. Dar mie imi placea sa stau de vorba cu ea. Si am tot vorbit. Chipul ei imi era mai scump decat goliciunea ei. Din  cand in cand, se ridica si mergea la baie. Nu stiu de ce. Tarziu, m-am gandit ca poate se umezea. Ce sa fac cu atata frumusete goala? Am plecat, si i-am adus a doua zi cirese. A fost bucuroasa. Tu imi aduci cirese?  A ras.

-         Spune, fiule.

-         Am intalnit-o pe Mona lisa. Era atat de tanara. Ii spuneam Doamna care Ninge. Odata, era cu o colega. Amandoua, in alb. Ea chicotea, ii fugeau ochii in dreapta si in stanga, si se uita la mine ca o [pisica la o bucata de branza. Intr-o zi, mi-a spus. Vino cu mine. Am intrat intr-o camera mare. Si-a dat halatul jos. Si s-a intins pe pat. Goala. O priveam, si as fi vrut sa o iubesc. Aveam 24 de ani. Dar nu stiam cum. Buzele nu ni se potriveau. Barbatia mea nu era tare. Uitasem sa sarut sani pe care ii sarutasem odata. Ei ii parea atat de rau: Nu am nimic sa-ti ofer, imi spunea.Eu sunt de vina, i-am spus. Tu esti atat de parasita, si de frumoasa. Am tot incercat, mai apoi. Luam si vitamina E. Ca sa fiu si eu barbat cu o femeie. Odata, in timp ce ne straduiam sa ne facem unul altuia o bucurie, am simtit un lunecus. Jucaus. Ametitor. Acolo. A spus ea. Hai. Si foarte repede, ea a scos un tipat scurt, de vulpe. As fi vrut sa ma joc acolo mai mult. Dar ea era atat de fericita. Si barbatia mea s-a inmuiat. Ai vazut ca poti? Mi-a spus. Facusem pentru prima data in viata mea, o femeie maritata, fericita, in carne.

-         Spune, fiule.

-         Am fost invitat la munte, intr-un hotel de lux. De o femeie maritata, parasita de sot. Eram bucuros sa merg cu ea, si grupul ei de prieteni. Sa nu fiu singur. La hotel, fratele ei mi-a spus ca nu mai sunt camere libere. Este o singura solutie, mi-a spus. Sa stati amandoi in aceeasi camera. Tu vrei? A intrebat-o. Tu vrei? M-a intrebat. Unde era sa dorm? A venit noaptea. Ne-am imbracat fiecare in pijama. Erau doua paturi apropiate. Am intrat in paturi. Apoi m-am intors spre ea. Intr-un cot. Si o priveam. Era atat de frumoasa. Blonda. Cu ochii verzi. Subtire. Ca o salcie salbatica. O tot priveam. Pe intuneric. Si ea a spus: Hai mai Tudorele. Nu mai stiu cum eram peste ea. Si o dezbracam. Si ma dezbracam. Dar uitasem sa intru intr-o femeie. Nu cred ca am stiut vreodata. Ajuta-ma tu. Si ea m-a ajutat. O iubeam. Dar ea voia altfel. S-a ridicat, si s-a asezat pe ciuci deasupra mea. Eu stateam, si o priveam. Si ea se ridica, si cobora. Am ramas mut de uimire si incantare. De isprava ei. Ce mobilitate avea! Apoi a venit iar langa mine. Si eu am luat-o de la capat. Cand am simtit ca vine, m-am oprit si am intrebat-o: pot sa fac inauntru? Ea mi-a spus: Da. Si am facut. Cred ca ea terminase cu mult mai devreme. Cand coborase. Dar a avut rabdare cu mine.

-         Spune, fiule.

-         Parinte, eu nu am stiut niciodata cand pot, si cand nu pot. Nici macar cand e vorba sa fac dragoste cu o femeie. Eu incerc, doar. Cand m-am insurat, femeiea mea imi spunea: du-te si spala-te. Ma spalam. Apoi veneam in camera. Gol. Ea pleca si se spala. O asteptam gol, pe pat. Si spuneam: Doamne, fa-mi barbatia adevarata, ca sa pot face dragoste cu femeia mea. E atat de frumoasa. Odata, in timp ce o asteptam, am simtit  ca jumatate din mine era a tatalui meu, si jumatate, era a mea. Si gandul mi-a spus: Odata cu tine, va face dragoste cu femeia ta, si tatal tau. Mai faci dragoste cu ea? Da, am raspuns. Fac. Pentru ca este femeia mea. O vreau, am strigat in gand. Acum, sunt 4 luni de cand nu am mai facut dragoste cu ea. Noaptea, barbatia mea se intareste. Zvacneste. Din ce in ce mai tare. Dormi, ii spun. Ma zbat. Iubitele mele imi ies in minte. Tinere. Frumoase. Si goale. Sau asa cum le-am vazut odata. Azi dimineata, desi sfintii parinti spun sa nu ne atingem macar, barbatia, cu mana, am pus mana pe ea. Dar am retras-o. Stiam ce poate urma. De aceea am inchis darul Excelentei Sale. Place Pigale, Moulin Rouge, Montmartre. Lautrec. Cata nevoie de dragoste adevarata au Craciunitele acestei lumi. Si ele isi ofera tot ce au. Frumusetea. Le-as oferi si eu. Ciresele amintirilor mele. Celei careia i le-am oferit, si s-a bucurat, ii facusem odata, in dar, de ziua ei, un tablou cu flori. Pe care am scris: …Sotiei mele, cu toata dragostea…N-a fost sa fie. Puteam sa ma casatoresc cu oricare dintre femeile lumii. As fi incercat sa o iubesc in felul meu. Stangaci. Bolovanos. Si rece. Si sa ii raman credincios. Dar credinta…

-         Asa e, fiule… Credinta… este greu sa ramai in dragoste…

-         Si atunci, cazi.

-         Si te ridici iar…

-         :Si cazi, iar…

-         Si te ridici…

-         Inca odata.

-         Si inca odata.

-         Pana la capatul…

-         Capatului…

Ati ascultat piesa: “Craciunitele”

In rolul parintelui Visarion – parintele Ioachim

In rolul lui Tudorel – Heruvimul Ionescu

29 decembrie 2013


Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus