Te afli aici: Acasa » Cultura » Amintiri asomate » CULTURĂ/VINUL ŞI COZONACUL

CULTURĂ/VINUL ŞI COZONACUL

CULTURĂ/VINUL ŞI COZONACUL

─ Cui ai dat, dragă, vinul şi cozonacul?
─  Le-am dat la pupeze!
─ Care pupeze?
─ Erau patru pupeze în Muzeul Olteniei care frecau menta. Le-am spus: Pentru Domnul Florian din Transilvania, care îşi serbează astăzi ziua de naştere. Şi? Au luat vinul şi cozonacul şi mi-au mulţumit. Le-am rugat să taie cozonacul, şi să aibă grijă, că soţul meu este un îngrămădit.
─ Adică, eu!
─ Şi nesimţitul ăla de Stejar, Gârniţă, Gorun… ce-o fi,  a avut tupeul să le ofere ca şi cum ar fi fost ale lui! Auzi, e ziua lui! Putea să şi le aducă pe ale lui de acasă!
─ Dragă, a fost şi el ministru, ambasador, nu se poate! Nu se pretează!
─ Nu? De ce nu te-ai dus şi nu le-ai spus: sunt ale mele !
─ Cui, dragă?
─ La ăia! La scriitori! Câţi erau acolo ?
─ Ştiu eu? 14-15 persoane!
─ Măi, ai văzut vinul şi cozonacul pe masă?
─ O sticlă de doi litri de vin alb, alta de vin roşu , muscat-ottonel ?
─ Da! Şi doi cozonaci!
─ Cozonacii nu ştiu câţi erau, erau gata tăiaţi! Dar vinul a fost foarte bun … Am băut şi eu din cel roşu…
─ Cred şi eu! Vin de 30.000 de lei litrul. Uite pe ce am aruncat eu 200.000 de lei! Ca să-şi facă Gorun ziua pe banii mei ! Te întreb, vinul şi cozonacii i-ai văzut?
─ Da!
─ Şi de ce nu ai spus: sunt ale mele!
─ Cum să spun, dragă, sunt ale mele?! Stai să-ţi explic!
─ Lasă-mă! Eşti un fraier!
─ Nu puteam să intru şi să strig: ăsta este cozonacul meu!
─ Şi pupezele?
─ Nu era nici-o pupăză! Doar portarul…
─ Şi nu ţi-a spus nimic?
─ Absolut…
─ ?
─ Am intrat în sală…
─ Unde?
─ Sus! Pe mâna dreaptă!
─ Şi?
─ Acolo vorbea profesorul Barbu. Prezenta cărţi…
─ Şi n-am vorbit noi că vin cu cozonacul şi vinul la 4 şi jumătate de la inspectorat… ( spre fată ) Mădălino, când să ies pe uşă cu ele, hop ! Generalul! Inspectorul general, de ! Und’te duci? La bărbatu-meu, e ziua lui, la Muzeul Olteniei. Mă întorc într-un sfert de oră… Bine, du-te, da să vii repede…Şi tu, uite pe ce arunc eu banii ! Ora nouă seara! Sunt frântă ! Şi dumnealui…
─ Stai să-ţi spui… Jos era un afiş. Citea Gorun rondeluri. Unu Bleoancă – epigrame. Şi la sfârşit – avea profesorul lansarea volumului …
─ Ce volum?
─ Ipostaze şi metastaze în discursul politic oficial…
─ Şi ce mă interesează pe mine volumul lui!…
─ Păi, eu m-am uitat pe dreapta în sală, am văzut vinul şi cozonacul, era lansarea cărţii lui, şi ştiui…
─ Ce ştiuşi?
─ Că sunt ale lui! Chiar mă întrebam când vii şi tu să le aduci pe ale mele!
─ Prostule!
─ Era logic! Cine vine la lansare cu mâna goală?
─ Alea erau ale mele! Trebuia să întrebi!
─ N-aveam pe cine! N-aveam când !Vorbea Barbu  într-una…
─ Şi ?
─ Şi după aia nu se mai oprea ăla din rondeluri…
─ Şi?
─ Apoi nu se mai oprea Bleoancă din epigrame…La inspectorat, pe Brestei,  nu mirosea a ceapă? ( nu, ce să miroase, acolo miros toţi a diplomat…)
─ Şi?
─ S-au ridicat toţi în picioare, şi s-a anunţat ziua lui Gorun!
─ Şi?
─ Şi toţi i-au cântat cu entuziasm! I-am cântat şi eu , măcar că…
─ Ce?
─ Pe 31 martie mai avusese odată ziua. O fi fost onomastica…DA VINU  a fost bun, să-i dea Dumnezeu sănătate!
─ Offf! Vinul meu ! Vinul tău! Ce telefon are Barbu? Nu se poate ! Îl sun pe Barbu !
─ Lasă, dragă!
─ Ce să las? Nu las nimic ! Ăla şi-a făcut ziua pe banii mei !
─ Poate a fost o glumă! Poate mi-au cântat mie!
─ Cum să îţi cânte ţie dacă i-au cântat lui? Ce glumă este asta? Să îi cânte lui Gorun pe banii mei? Şi tu ai stat ca un maimuţoi şi nu ai zis nimic!
─ Nu se poate…Nu se face…Nu puteam pretinde…
─ Telefonul lui Barbu!
─ Poftim: ……. !
─ Alo! Familia Barbu! (miere) Bună-seara, domnule profesor! Ştiţi…
─  ( andante, allegro, un poco veloce, molto expresivo…lento…)
………………………..
─ E! Ce-a zis?
─ Omul a întrebat…
─ Ce ?
─ Ale cui sunt vinul şi cozonacul!
─ Şi?
─ Toţi au răspuns într-o dungă!
─ Adică?
─ Adică nimeni nu a spus că nu sunt ale lui !
─ Şi?
─ Şi era ziua lui Gorun…
─  (iară… ?… adică, Gorun n-a zis nu!…)
─ Şi?
─ Lasă, că data viitoare, pe 25 mai, vine el şi dă de băut…Aşa  mi-a spus Profesorul…
─  ( mai văzuşi…)…Eu nu pricep…
─ Ce?
─ Nu a fost nici-o lansare de carte. De fapt, dintre cei prezenţi, cine să-i prezinte cartea Profesorului? N-are cine ! Doar nu era să şi-o prezinte singur…Da ştii, vinul era bun…
( nu ţi-am spus?…m-ai întrebat cum te simţi la nunta ta?… excelent. Ca la nunta altuia…ai râs… e bună…la nunta ta, trebuie să te simţi ca la nunta altuia. Atunci te simţi cel mai bine…)

Comentarii (1)

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus