Te afli aici: Acasa » Cultura » Eseuri pe teme date » Despre dor: Orice ar fi, pasiune sau dorinţă, sete sau foame de experienţă, toate acestea se pot exprima în limba română prin cuvântul dor, care a devenit expresia oricărei dorinţe şi care implică fiinţa umană în totalitatea sa. (Mircea Eliade)

Despre dor: Orice ar fi, pasiune sau dorinţă, sete sau foame de experienţă, toate acestea se pot exprima în limba română prin cuvântul dor, care a devenit expresia oricărei dorinţe şi care implică fiinţa umană în totalitatea sa. (Mircea Eliade)

 

            Dorul este un cuvânt intraductibil datorită profunzimii pe care o exprimă. Este individual. Nu are cine să ți-l priceapă. Cum este când, sătul, tu însuți nu-ți crezi ție, celui care mai înainte fuseseși flămând, darmite altcuiva?

            Vara aceasta, ca niciodată, eu, care sunt un tip solar, am suferit cumplit de căldură. Soarele a fost ucigător. Dacă până acum, vara, se numărau pe degete zilele caniculare, pe care eu le punctam utilizând aerul condiționat (cel mult de șapte ori pe vară), de data aceasta mi-a fost de ajuns. Mai mult de o lună și jumătate am stat cu aerul pornit. Mă sperie ideea că temperatura poate crește oricât de mult pentru că ea nu se gândește la om, la natură în general, se duce sus cât vrea.

În sinele meu, au circulat veri trecute, trăite de mine în copilărie și de care mi-a fost dor, dar și livrești, care în realitate aparținuseră lui Vasile Alecsandri (excelent prozator), Creangă, Duiliu Zamfirescu, Ion Ghica ș.a. ori strămoșilor mei. Străbunicul patern păștea caii noaptea, pe câmp, bea apă după ei, din același recipient… Bunicul, pe unul dintre dealuri, unde acum e vie, venea fuga lângă bunica, să-i cânte. Cânta lin. De la cincizeci și ceva de ani încolo n-a mai fredonat nimic. Îi părea bătrân glasul. De fapt, spunea că nu mai poate să cânte. De câte ori ajunge în zonă, bunica își aduce aminte și are darul să ne spună într-un asemenea fel, încât de uiți de bunicul băiat prin preajmă.

Este revoltător. Am evoluat în zboruri interplanetare și în calculatoare, dar am pierdut blândețea de aur a unor asemenea veri. Ne sperie clima. Pe mine, soarele: dacă așa cum susțin unii, se mărește din ce în ce mai mult, ce ne facem? Unde ne ascundem? În curând, va ajunge la fereastra noastră și va râde în voie de noi pentru că, sub focul lui, oceanele ni s-au evaporat.

            Poetul naţional, Mihai Eminescu, în multe poeme, are ca sursă, pentru perspectiva lirică pentru care optează, dorul.

            A-ţi potoli dorul, altă expresie specifică poporului, înseamnă a-ţi împlini visul. Paradoxal, împlinirea va reduce intensitatea sentimentului care te-a conectat la impresia de fericire.

Posibilele comparaţii: pasiune sau dorinţă, sete sau foame de experienţă se referă la natura invizibilă a dorului, dar capabilă, totuşi, să preseze fiinţa, să-i ceară linişte numai în cazul unei lupte pentru succes.

            Credinţa în Dumnezeu, definibilă ca speranţa de a ne regăsi în apropierea necondiţionată, a divinităţii, de asemenea este de nevăzut, însă nu avem curajul de a o ignora.

            Dorul ne ţine conectaţi la vis.

 

Comentarii (5)

  • Riviana

    Cu siguranță nostalgia verilor petrecute în copilărie, dar și pitorescul anotimpului descris de Vasile Alecsandri, pe mulți ne-a împovărat în acești ultimi ani, excesiv de arzători. Dacă soarele va ,,râde în voie de noi pentru că, sub focul lui, oceanele ni s-au evaporat” (poetică expresie!) noi, din păcate, doar ne încărcăm cu sentimentul culpabilității încălzirii globale.

  • Ionescu

    Riviana, nu prea cred in teoria incalzirii globale care cred (teoria) ascunde adevarul: Soarele ne inghite.

  • Riviana

    Eu tind să cred, dar nu mă fascinează știința datorită caracterului ipotetic și contradictoriu (ofer un sigur ex. în această direcție – http://stirileprotv.ro/stiri/international/s-au-razgandit-exploziile-solare-racesc-pamantul.html) al informațiilor oferite de specialiști.
    Este însă admirabilă această trecere în revistă a cuvântului ,,dor”, pornind de la nostalgie sau dorința de a retrăi climatic anii copilărie.

  • Carla Kristian

    Orice ar fi, sete sau dorință puternică de a realiza ceva, nostalgie, patimă, ardoare sentimentală sau orice altceva, dorul frământă ,,ființa în totalitatea sa”, creând conflicte lăuntrice antagoniste care ciocnându-se produc scânteia ce ,,ne ţine conectaţi la vis”. Dar adevărat, bine spus ,,împlinirea va reduce intensitatea sentimentului care ne-a conectat la impresia de fericire”.
    Îmi amintesc totodată, apropo de însemnările livrești, de cineva care povestea cum că citind, într-o zi destul de caniculară, descrierile lui Calistrat Hogaș resimțea răcoarea ce se revărsa din pagini.

  • Ionescu

    Am recitit si Viata la tara si mai mult dor de umbra mi-a fost, umbra in gradina, sub pomi frunzosi.

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus