Te afli aici: Acasa » Cultura » Eseuri pe teme date » Despre lectură: Căci nu este alta, mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă, decât cetitul cărților. Miron Costin

Despre lectură: Căci nu este alta, mai frumoasă și mai de folos în toată viața omului zăbavă, decât cetitul cărților. Miron Costin

Lectura făcută cu voce tare, pornită (pe cărarea umanității) din Academia lui Platon, s-a oprit în mod oficial, în secolul al XVIII-lea, când s-a interiorizat și, cred, aprofundat. Cotitura în literatură, de-a o scrie, explorând vastitatea multicoloră a conștiinței, coincide cu lectura în gând: personajele suportă în activitățile care li s-au atribuit (de creatorul poznaș ori grav) clipitul pleoapelor cititorului (somnoros, când să pună capul pe pernă și să răpună, din anonimatul raftului de bibliotecă, zece – douăzeci de pagini, ori plin de viață în vacanța binefăcătoare, care abia-și sună clopoțelul în debutul verii).

Lectorul devine alt autor pentru că întârzie evenimentele din carte, în funcție de vremea pe care o are să frunzărească un roman și alt gen; când reia firul ficțiunii, care-i dă posibilitatea visului frumos, ca melodia clasică, adaugă la patosul paginii (vorbim de titluri atractive), tensiunea propriei firi și părerea de rău că nu-și poate scoate din încurcătură, personajul preferat, pozitiv, dăruit cu un simț puternic al dreptății. Câtă aplecare la unii cititori pasionați, de a intra în pielea personajului cu surplusul contemporan de îndrăzneală – ar fi păcat să se piardă, în aplombul plastic, hollywoodian, care pune-n prim-plan actorul, înclinația aceasta de participare la acțiune, de parcă ai împrumuta putere de scriitor, pentru succesul binelui.

Pe vremea lui Miron Costin, lectură făceau românii mai mult în străinătate – fiii de boieri – unde erau școli și biblioteci publice de anvergură, dar mai ales, pace.

Comentarii (4)

  • Mari

    ,,Nimeni nu citeşte pentru a şti ci pentru a uita”(Emil Cioran) sau ,,cu cât învăţ mai mult cu atât îmi dau seama cât de puţine ştiu”(Socrate).
    Unii, convinşi că le ştiu pe toate, se întreabă pentru ce să mai citească dar ei nu înţeleg beneficiile lecturii. În primul rând cititul este o formă de relaxare a creierului iar în al doilea rând ne deschide apetitul pentru explorarea unor universuri în care ne putem pierde şi regăsi, ne putem aprofunda lăuntric.
    Personal cred că literatura se scrie din interior spre exterior ci nu invers. Scriitorul îşi propune să ne conducă într-o croazieră spre ţărmuri necunoscute, primul punct turistic, realmente esenţial, fiind Staţiunea Cunoaşterii de Sine. Există totdeauna o problemă legată de forma de receptare a mesajului şi finalul îl poate scrie lectorul cu propria-i imaginaţie.

  • Riviana

    ,,Odată cu cărțile ar trebui să se vândă și timpul necesar lecturii lor” (Schopenhauer).
    Eu sunt privilegiată, adeseori am timp (și nu deschid televizorul, sunt selectivă și parcă programele tv. difuzează materiale deja filtrate) să citesc o carte.
    Mă interesează beletristica doar în măsura în care răspunde exigențelor mele (limbaj, imaginație, intuiție, vis).Sunt un cititor dezaprobant, critic. Dacă textul nu este reconfortant, încă din primele pagini, abandonez. Mai bine recitesc o carte bună!
    Sub pleope la culcare păstrez propriul vis (ci nu visul personajelor din carte) indus în urma lecturii. Miron Costin știa că această ,,zăbavă” a lecturii este una a autocunoașterii.Ca să cucerești lumea trebuie mai întâi să te cunoști pe tine însuți. Cărțile n-ar trebui să fie niciodată bagaje mult prea grele pentru a le lua într-o călătorie!

  • Magda Gofiță

    Suntem în sec. XXI. S-a scris mai mult decât poate citi o generație. Aceasta este o problemă serioasă.Știm prea puțin din câte am putea ști iar autorul trăiește cu sentimentul că scrie doar ,,de amorul artei” (sau poate al științei).

  • Kristian Carla

    Prea ocupați să trăim uităm că mai există o lume unică (născută sub ,,pana” celor care știu să viseze). Deși cărțile se nasc în singurătate, ele blamează singurătatea. Uneori mi-aș dori să fiu o pasăre. Aș zbura în cerc dând ocol Pământului în căutare de noi și noi singurătăți și aș lua sub aripi o carte nescrisă (cartea gândurilor terestre).
    E tot mai acută ideea că nu se mai citește.Greșit! ,,Pe vremea lui Miron Costin, lectură făceau…fiii de boieri”. Eu cred că și azi există o categorie de oameni care își dedică o mare parte din timp acestei activități. Evident nu țăranul cu sau fără ,,palme bătătorite” de astăzi sau de altădată.

Lasati un comentariu

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus