Te afli aici: Acasa » Cultura » Eseuri pe teme date » Despre modestie: Cel care merge cu ochii în pământ se vede pe sine mai bine decât acel care se potrivește în oglindă. Nicolae Iorga

Despre modestie: Cel care merge cu ochii în pământ se vede pe sine mai bine decât acel care se potrivește în oglindă. Nicolae Iorga

  A merge cu ochii în pământ înseamnă desigur meditație. Lui Blaga i se părea că ideile, în mulțimea lor, puțin l-au îndoit de spate, atât de mult le purtase în viață.

            În 2007, la Neptun, cu prilejul unei burse de creație, l-am întâlnit pe Mihai Antonescu, prozator bun (a cărui carte, Umbra palidă a timpului, mi-a fascinat călătoria pe tren), care povestea și atractiv, despre cum, în tinerețe, în munți, lovise cu lampa, un râs. Mai avea Mihai Antonescu o delicatețe a jocului cu pescărușii, pe țărm: îi hrănea cu firimituri de pâine și le imita mersul (spre zbor, când se îndreptau mai iute spre apa mării, cu aripile care lent se desfăceau spre a prinde în penaj curentul), cu statura lui de haiduc modern. De la el am aflat despre Ștefan Odobleja, vecin în Turnu-Severin, cu prozatorul copil (atunci): „Mergea cu capul în jos, pe gânduri. Era foarte politicos. Când îl vedeam, noi, care aveam zece-doisprezece ani, saluta și copiii, ne înșiram pe o distanță de vreo treizeci de metri, pe stânga și pe dreapta străzii, și îi dădeam pe rând, când ajungea în dreptul fiecăruia, Bună ziua!; el ne răspundea, ridicându-și pălăria de pe cap, nu și privirea din pământ. Avea gândurile lui. Până la capătul străzii, unde avea casa, își ridica pălăria de vreo cincisprezece-douăzeci de ori, dar nu-l deranja și nu-l schimba în jocul serios (al reverenței) cu noi”.

            Fără invenția (teoria) lui Ștefan Odobleja, construcția de roboți, pentru că lipsea principiul de a uni la un loc porțiuni de gesturi mecanice, s-ar fi amânat cu mult sau n-ar mai fi existat: construiești brațe de roboți, mecanisme care închipuie un corp uman etc., dar cum le unești acțiunile, ca la om, într-un tot? Aceasta a explicat medicul militar Ștefan Odobleja.

            M-am întrebat de ce personalitățile veritabile sunt caracterizate de modestie. Scoțând capul pe fereastră, să mă uit la lume, am aflat răspunsul care ședea în mine de mai multă vreme, dar nu-l limpezisem în vorbe: datorită iubirii pentru semeni și sentimentului de prețuire pentru marea omenire simplă (în sensul cel mai bun). Și noi e bine, în felul nostru, să prețuim personalitățile; fără ele, pe mâna doar a politicienilor, oare ce ne-am face?

Comentarii (2)

  • Sorina

    Cel care se potrivește în oglindă se vede pe sine doar la nivel estetic, narcisist.
    Cel mai rău e însă când alții nu vor să vadă în tine ceea ce ești… și probabil cel îndeajuns de spiritual are timp să-i prețuiască pe cei mici ( pe când în opoziție funcționează înțelepciunea expresiei populare: ,,Prostul crede pe oricine mai prost decât dânsul”).

  • Raluca Visan

    ,,Acel care se potrivește în oglindă” (în sensul strict al cuvântului, un act de autorecepție estetică, corporală) exclude orice relație cu universalul.
    ,,A merge cu ochii în pământ înseamnă desigur meditație”, iar meditația înseamnă auto-reflectare (cheia cunoașterii naturii intime a ființei interioare).
    ,,Personalitățile veritabile”, care au pășit deja pe poarta spre lumea spiritualității, apreciază ,,marea omenire simplă (în sensul cel mai bun)”. De ce? Pt. că simplitatea este cheia către esență.
    Mă întreb dacă noi, oamenii simpli, avem această capacitate de a prețui ,,personalitățile veritabile” (când, în general, la mare preț sunt nonsensurile).

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus