Te afli aici: Acasa » Cultura » Poezie » Gară pentru doi

Gară pentru doi


Săracul tânăr, ce-și așteaptă trenul

să-l ducă, să mai facă o navetă,

Să-și mai câștige zilnica lui chetă,

să țină – iar – pe șine – întreg regnul

de gări, fântâni, și garnituri – ce-aleargă

din nod în nod – prin țara lui cea dragă,

doar să-i cunoască ritmul – și catrenul -

și să-și găsească – cea mai dulce fragă -

și – care oare – să îi fie – trenul?

și unde va ajunge – unde trage?

și-i va primi și vreun hangiu – poemul -

ca plată – pentru ce-are-n papainoage -?

Niște-ncropeli  – vedenii – slăbănoage –

De cum ar fi – de ar avea – vreo slujbă –

Ba să se dea pe sârmă – ba pe doage –

Doar să nu-și taie zilele la drujbă…

Săracul tânăr – o rețea întreagă

Din CFR-ul cel de odinioară,

De i-ar fi cal -  la minima-i povară,

Ce-ar galopa – din iarnă-n primăvară –

Ca un Hyperion – să-și găsească –n piatră

Să-I modeleze apa, cerul, lutul,

Să-și plămădească nobila Galată,

Și veșnic – să nu-I piardă – nici sărutul…

El ce-are? O pereche, doar, de gânduri –

De ghete – și de blugi – și-o biată geacă –

Și-atâtea trenuri – fete – rânduri – rânduri

Prin fața lui – mereu – de or să treacă –

De n-o să urce , și-o să tot coboare

În fiecare gară – să aleagă –

Pe una – doar – dintre mărgăritare –

A cui – va fi – și dragostea – întreagă?

25 iulie 2017

Lasati un comentariu

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus