Te afli aici: Acasa » Cultura » Itzik Strul nu mai dezerteaza » Iov sau Enigma Suferintei – ( 1 )

Iov sau Enigma Suferintei – ( 1 )

Sper ca n-ati uitat de mine … Iata-ma langa voi,  gata sa va impartasesc ceva tare frumos. Atat de frumos! Dureros de frumos…!  Caci viata se compune din Bine si  rau, din Fericire si durere , din Frumos si din urat…insa,  in final,  nu raul va triumfa ci Binele care reuseste  sa ofere durerii cea mai divina stralucire a unui caracter nobil.

A fost odata, demult, intr-o tara indepartata, tara Uz, un om drept si foarte intelept, un om smerit si foarte milostiv. Era un om aproape perfect, incat virtutile sale trezeau multa  uimire si in cerul cel sfant,  si un car de gelozie pe pamant.  Numele lui era Iov.  Ii cunosc povestirea, de parca eu,  Itzik Strul ratacitorul , as fi trait-o . Si  cu siguranta i-o cunoasteti si voi, ca doar citim cu totii Tanach-ul (Vechiul Testamant ). In clipe de grea cumpana in viata,  de cate ori n-am apelat la vorbele lui  pentru a ne exprima mania, revolta sau supunerea? El face deseori parte din pustiul nostru sufletesc. Atunci cand incercam sa dam expresie propriului nostru destin, pe al lui il povestim. Intamplarile vietii lui, mirajul gandurilor sale, prin toate am trecut si noi  pentru ca viata trebuie sa treaca , de multe ori, prin moarte si prin suferinta pentru a se desavarsi.

A fost odata … Cand, odata? Nu se stie. Personajul acesta n-a cunoscut nicio tara in afara tarii sale, care este a legendei.  Este ciudat ca nici Moise Legiuitorul nu -l pomeneste in Tora , oare nu era el profet?  Si totusi, dupa multe si adanci cercetari,  Moise ar fi fost autorul Cartii lui Iov.  Deci trebuie sa fi fost  informat cu privire la eroul sau.  Iov nu este un personaj comod, el este in acelasi timp pretutindeni, si in tot felul. Sa vorbim putin despre  suferinta sa, fara de care viata lui ni s-ar parea banala . La inceput Iov ni se infatiseaza ca un om implinit. Era bogat, ospitalier, bucurandu-se de o excelenta reputatie printre cetatenii propriei tari.  A obtinut in mod cinstit tot ceea ce poseda. Casa lui,  cu toate usile deschise  pentru ca orice cersetor in trecere sa poata intra si sa se poata ospata, ne aminteste de casa lui Avram. Iov nu refuza pe nimeni, nu refuza nimic. Nu exista bolnav pe care sa nu fi incercat sa-l vindece, vaduva pe care sa nu se fi straduit s-o consoleze.  El isi pe trecea timpul frumos, sarind in ajutorul celor nevoiasi, celor mai putin norocosi decat el.

Era Iov fericit? Nu s-a plans niciodata, la drept vorbind nici nu avea de ce.  O sotie frumoasa, sapte fii, trei fiice si proprietati cat un regat …Fiind atat de prins cu activitatile sale publice de binefacere, inevitabil, neglijeaza in oarecare masura educatia propriilor sai copii.  Acestia luau parte la prea multe ospete, iar parintele trebuia uneori sa se mai scuze in numele lor.  Prologul Cartii descrie prabusirea lui dramatica. Lovituri crancene primite in serie , un lant de dezastre. Mesagerii nenorocirii se succed unul dupa altul, prezentandu-i instiintari scurte, aducandu-l  sistematic in rolul de victima,  inghitita parca de un sinistru abis. “Un foc pravalit din cer ti-a nimicit cirezile si pastorii, doar eu am scapat, sunt singurul martor si am venit sa-ti povestesc “. Sau: “ dusmanul ti-a furat camilele si i-a decapitat pe oamenii tai , eu singur am scapat , sunt singurul martor, si am venit sa-ti povestesc.”  Sau inca : “ Fiii tai  si fiicele tale   mancau si beau in casa celui mai mare, si iata ca un vant strasnic s-a ridicat din pustie, daramand zidurile casei, care s-a prabusit peste comeseni si i-a omorat; eu sunt singurul supravietuitor si singurul care sa-ti pot povesti cele intamplate.”

Iov nu pune nicio intrabare mesagerilor nefericirii sale, nici siesi macar. El nu pune la indoiala cele relatate, insa nu poate sa nu comita gestul disperarii absolute , atat de prezent in ritualul oriental: isi sfasie hainele si isi rade parul, in semn de doliu.  Durerea sufletului ii  imbolnaveste trupul  slabit.Pielea i se acopera cu basiti si rani respingatoare (probabil o forma de psoriazis) care o oripileaza pe sotia sa.  Aceasta  il ispiteste sa huleasca Numele lui Dumnezeu si sa moara. Nici prietenii lui dragi nu sunt in stare sa –l consoleze.  Mai degraba il fac sa-si piarda iluziile in dreptatea divina si in prietenia oamenilor.  Pentru prima oara, dupa zile intregi de suferinta, atunci cand deschide gura in sfarsit, Iov se blestema: “Piara in bezna ziua in care m-am nascut si singuratica sa ramana noaptea care m-a vazut nascandu-ma.” La capatul puterilor arunca Cerului cea mai cruda intrebare a celui osandit: “Pentru ce? Pentru ce eu? Ce face Dumnezeu si unde e dreptatea Lui? “  Iov stia, asa cum stim si noi astazi, ca n-a comis niciun pacat (si aici e marea dilema), ca n-are ce sa-si reproseze , si nici Dumnezeu  nu–i poate reprosa ceva conduitei sale verticale. De altfel, textele Midrasului (textele  commentate ale Torei) il lauda, il coplesesc cu vorbe magulitoare pe acest interesant personaj biblic. Si atunci de ce a fost el pedepsit? Profet, judecator inlaturand nedreptatile din jur, ocrotitorul orfanilor si vaduvelor, prin ce sa fi meritat Iov  o soarta atat de cruda ?

Cand prietenul meu bun, Rabbi Yohanan , fiul lui Zakkai, si-a pierdut fiul, discipolii sai au venit sa-l consoleze. Un prieten al sau, Rabbi Eliezer,  ii aminti ca aceeasi nenorocire il lovise si pe Adam,  iar acesta  a fost in stare sa-si biruiasca durerea. Insa rabinul Yohanan, fiul lui Zakkai, i-a raspuns: “Nu-mi este oare propria me durere de ajuns?  De ce vrei tu sa i-o adaugi si pe cea a lui Adam ? “Nu, tragediile nu se anuleaza prin faptul ca se succed,  dimpotriva, ele se acumuleaza intr-o ordine care pare  din ce in ce mai nedreapta. Desigur,  orice om sufera singur, dar, in acelasi timp nimeni nu sufera singur daca suferinta lui il leaga  de un alt semen. Cu alte cuvinte chiar daca suferinta lui Iov seamana  cu cea a lui Adam, si chiar daca o oglindeste pe aceasta , ea nu poate fi explicata printr-o alta suferinta. Faptul ca suferintele lui Iov au un precedent, nu inseamna ca pot avea si un sens. In acest caz traditia iudaica se deosebeste de conceptia budista; inserarea raului individual in raul cosmic nu rezolva problema, ci dimpotriva o agraveaza tocmai prin universalitate.  Orice fiinta este un Inceput, dupa cum este si un Sfarsit, motiv pentru care merita un raspuns, si nu o consolare;  decat doar daca acea consolare poate fi in sine  un posibil raspuns.

Ei, dar destul pentru astazi…! Prea mult am vorbit despre Suferinta. Ramane deschisa problema pentru data viitoare … macar asa ii vom  multumi si pe literatii  ca Umberto Eco.  Va las cu Shalom, in suflet si in viata.

Comentarii (8)

  • Albert Kindberg

    Shalom ! Un subiect superb , draga Daniela ! Suferinta ? Cred ca multi incearca sa fuga de ea numai cand ii aud apelativul. Totusi , pe acest pamant nu exista om care sa nu fi baut din cupa ei, cu voie sau fara voie, macar de cateva ori in viata.
    Nu ai adus in discutie intriga intregii povestiri , dar cred ca o vei face , daca asistam abia la primul numar.. Ma bucura tenta originala a acestor articole, pana la urma cel care a scris despre Suferinta , ca despre un mit , a fost Moise evreul, cel prin care a fost revelata Legea , pe M- tele Sinai.
    Fii binecuvantata ! Baruch Habba!

  • Alice

    Shalom. Cred ca scopul suferintei este sa ne faca mai buni , mai altruisti , mai putin egoisti. De aceea cred ca Dumnezeu ingaduie sa trecem prin probleme , uneori foarte grele. Eu nu ma pot raporta la suferinta decat din perspectiva credintei, a religiei. Cei mai putin religiosi pot avea o alta filozofie de viata, pana la urma e treaba lor. Eu insa mi-am gasit raspunsurile vietii in religie, si pentru acest lucru ii multumesc lui Dumnezeu.
    O prezentare foarte profunda , Doamna Daniela, ca de altfel tot ce scrieti.

  • Lisa

    Cred la fel , Alice ! Daca Suferinta nu ne face mai buni atunci nu si-a atins telul cu noi. Din pacate cunosc destui oameni care in Suferinta s-au facut mai rai, chiar foarte rai si egoisti. Depinde mult de atitudinea fiecaruia cum isi gestioneaza problemele sufletesti. Eu una cred in capacitatea de purificare a Suferintei, asa cum s-a intamplat in cazul lui Iov.

  • Lisa

    Daniela , iti multumim pentru aceasta abordare. Era nevoie de o asemenea introspectie serioasa a vietii. Ii multumim si lui Itzik Strul….!

  • Alice

    Shalom ! Sper ca nu am fost prea melodramatica. Nu fac reclama Suferintei , dar am mai trecut si eu prin suvoiul ei de revarsare, si se cunoaste. De fiecare data s-a mai dus cate un gram de egoism.

  • Fredy

    Subiectul e destul de dificil , fiecare sufera in felul lui pana la urma. Cu un lucru nu ma impac. De ce unii trebuie sa duca tot greul vietii iar ceilalti sa huzureasca ? Nu vad o dreptate generala pe pamantul aceasta. Imi pare rau…

  • Adriano

    Frumos subiect, tocmai pentru ca e dureros. Face parte din viata noastra de toate zilele , mai mult decat politica. Este vorba despre ceea ce nu se vede si stim doar noi si Dumnezeu. El sa ne ajute sa trecem intotdeauna cu bine peste toate. Sarut mainile, si multumim.

  • Daniela Reghina Onu

    Shalom! Dragi Prieteni, sunteti cu totii minunati in acest dialog cu lumea lui Itzik Strul. Ii faceti o mare bucurie personajului nostru. Si cate lucruri interesante mai are sa va spuna …!
    In ceea ce-l priveste pe Iov, eu zic sa-i urmarim reflectiile pana la capat. ADONAI sa va binecuvinteze cu cele mai frumoase zile de vara.

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus