Te afli aici: Acasa » Cultura » Itzik Strul nu mai dezerteaza » Iov sau Enigma Suferintei – ( 3 )

Iov sau Enigma Suferintei – ( 3 )

      Shalom, dragii mei !  Sper ca suferinta lui Iov,  sau Suferinta ca principiu general , nu v-a istovit dorinta sa cunoasteti mai mult , sa intelegeti  mai clar principiile care-au operat in viata unui om drept , aproape fara de pacat. Este pana la urma o modalitate de-a intelege relatia poporului Israel cu Dumnezeul sau Unic.  De aceea va invit sa reflectam in continuare la  mesajul  inedit al  “ Cartii lui  Iov “ , unul dintre Capitolele  importante ale Vechiului Testament.

       Cativa dintre inteleptii nostri  tin pasul cu cei trei “ prieteni “ ( am facut cunostinta cu ei in episodul precedent ), si se straduiesc sa- l consoleze pe Iov , reducand problema lui la una de ordin comun. Daca e sa nascocesti cu orice pret un motiv , un pacat nu mai stai sa te zgarcesti : unii ii imputa lui Iov  necredinta in invierea mortilor ; altii – aroganta, mania : se agita prea mult , e prea nabadaios in durerea sa. Pacate minore , am putea spune , avand consecinte mult prea dure. Nu , trebuie gasit  ceva mai bun.  Paginile  care urmeaza dupa Prolog suscita prea putine povesti ; intr-un asemenea context ele ar putea  fi superflue. Textul biblic  ne ajunge pentru a ne face participanti  activi  la  aceasta drama. Dialogurile dintre Iov si prietenii sai , si in continuare,  dintre Iov si Dumnezeu, sunt frapante prin limpezimea lor. Intrebari eterne, replici patrunzatoare. Cerul si Pamantul slujesc drept décor al ultimei infruntari a omului cu sinele sau , a omului cu propria sa imagine despre Dumnezeu.

         Sa citim: “ Daca am gresit , ce Ti-am facut eu  Tie , Pazitorule de oameni? De ce m-ai luat tinta pentru sagetile Tale ? Si de ce Ti-am ajuns povara ? Acum esti multumit ? Multumit ca-Ti asupresti chiar Faptura Mainilor Tale ? Invesmantat in panza mea de sac , mi-am rostogolit capul in cenusa . Fata mea e umflata de lacrimi si umbra mortii imi apasa sprancenele… “  Si apoi acel strigat , pe care multi dintre voi, copii mai tineri,  nu – l cunoasteti… Strigat  care din generatie in generatie , strabatand pogromuri si masacre , rasuna de la un capat al altului al exilului nostru evreiesc :  “ Eretz  al tekhasi dami ! “ – “ Pamantule , nu sorbi sangele meu ! Natura , nu aduna in hambarele tale deznadejdea mea ! “ Iov nu mai are pe lumea asta decat cuvintele si  stie  sa le folosesca. El le da viata . le face sa urle.

      Pana acum Iov a cautat un punct de sprijin , un reper pe care nu reusea sa-l afle nicicum ; cauta un interlocutor – indiferent daca era un avocat sau un acuzator – si nu l-a gasit. Si atunci, acest om , cel mai sarac dintre oameni,  deoarece avusese totul si pierduse totul, dobandeste dintr-o data o putere nebanuita si se hotaraste sa-si strige durerea, sorbindu-si temeritatea si argumentele din chiar saracia , slabiciunea si singuratatea sa. El respinge solutiile facile , concesiile degradante, descopera in sine o forta fara egal si  rastoarna rolurile. Acuzat si condamnat,  el indrazneste sa se ridice deasupra sistemului in care se afla captiv, indrazneste sa-si ridice glasul in Fata lui Dumnezeu, strigandu-I cu obida chinurile si ofensele indurate. Ii spune ceea ce Dumnezeu trebuie sa stie demult in relatia cu Facerea Sa : in tot acest Univers Dumnezeiesc este ceva ce nu functioneaza,  din punctul de vedere al logicii pur umane. Cel drept este fara motiv pedepsit , cel criminal – fara motiv rasplatit. Mai rau, dreptii si necredinciosii  impart aceeasi soarta , Dumnezeu Isi poate oricand intoarce Fata de la ei, de la toti.

       In toiul pledoariei Sale , Iov pare ca trece peste cele interzise. Eliberat de orice inhibitie, el merge mai departe. Prin mijlocirea prietenilor sai pe care ii demasca , el de fapt pe Dumnezeu Il vizeaza.  Si Iov izbucneste :  “ Oricine se adreseaza Cerului ajunge bataia de joc a tuturor. Dumnezeu ii dispretuieste pe cei nefericiti. El, Cel atat de Puternic si atat de Drept, ii respinge pe cei zdruncinati, in timp ce hotii traiesc linistiti in corturile lor; cei care Il reneaga pe Dumnezeu n-au nicio grija “ . Si  in fata vizitatorilor sai, Iov exclama: “ Voi sa taceti , acum voi vorbi eu, fie ce-o fi; e primejdios – cu atat mai rau , voi fi ucis – cu atat mai rau. Stiu ca e fara de speranta, dar trebuie sa vorbesc… “ Si mai departe : “ Imi ridic ochii in lacrimi catre Dumnezeu, pentru ca El sa faca dreptate omului care se cearta cu El.”

        Acte de un deznadajduit curaj , care vor aduce rod. Brusc , Duumnezeu intra in poveste si hotaraste sa-Si faca auzit Glasul. Midrasul consemneaza: “ Iov si-a simtit parul luat de furtuna si atunci a auzit Vocea Divina.”  Dumnezeu Se apleaca peste acest suferind si ii da un raspuns. Printr-un sir de intrebari : “ Unde erai tu cand am intemeiat muntii si vanturile ? Ce stii Tu despre tainele Mele pentru a te indoi de Caile si de Planurile Mele ? Ce stii tu despre Dreptate si despre felul in care Eu o impart? Si despre Adevar, despre Har, despre Viata , ce stii tu oare,  pentru a indrazni sa-Mi ceri Mie socoteala? “  De fapt , Dumnezeu nu enunta nimic din ceea ce Iov ar putea interpreta ca fiind un raspuns ,  o explicatie , sau o justificare a incercarilor lui. Dumnezeu nu-i spune : “ Ai gresit , ai facut rau ! “ Nici : “ N-ai avut dreptate! “ El se mentine la generalitati , oferindu-i lui Iov vaste explicatii. Experienta individuala a lui Iov,nenorocirile sale personale nu intra in calcul; ceea ce conteaza este contextul, vederea de ansamblu. Ideea de suferinta este mai importanta decat Suferinta; problema cunoasterii este mai importanta decat Cunoasterea. Dumnezeu ii vorbeste lui Iov despre orice , in afara de ceea ce-l atinge direct.

      Si totusi , in loc sa se indigneze, Iov se declara multumit. Razbunat, reabilitat. El nu mai pretinde nimic, asa  cum un copil se linisteste doar la simpla auzire a vocii parintesti. Pentru Iov, Dreptatea a fost facuta. Acest luptator indarjit, acest razvratit cutezator , care indraznise sa ridice ochii si glasul catre Cer ca un om liber , iata ca-si pleaca umilit fruntea la prima interventie a lui Dumnezeu. Nici n-a apucat bine Dumnezeu sa vorbeasca si Iov s-a si cait. Sa fi fost oare atat de impresionant acel Glas Ceresc , incat sa-si uite toate chinurile?  De-abia apuca Dumnezeu  sa- Si termine mustrarea , ca Iov da inapoi, isi retrage intrebarile , isi anuleaza plangerile. “  Este adevarat “ , spune el, devenind dintr-o data  umil, “ eu sunt mic si neinsemnat ; n-am dreptul sa cuvantez , n-am dreptul sa cer socoteala; nu stiam , nu intelegeam , n-aveam cum sa stiu totul. De acum inainte ma voi cai in praf si cenusa.”

        Iata-l pe Iov , eroul nostru  , stegarul nostru, batut si cu totul invins. El capituleaza supus , in genunchi. Maret, Dumnezeu ii ingaduie sa se ridice…si sa traiasca din nou.

        Hei, dar iar s-a facut tarziu. Iar m-am intins la vorba cu voi , iar Rasela mea ma asteapta acasa cu masa gata. Sa nu va suparati , dar trebuie sa plec. Nu vreau sa-mi intristez nevasta cea buna pe care Adonai mi-a dat-o. Sa fie sanatoasa, Raselica mea ! Si nevestele voastre , la fel ! Lehitraot !

Comentarii (7)

  • Fredy

    Sarut mana. Deci pana la urma am avut dreptate. Eu si Iov suntem frati : nu exista DREPTATE pe pamant.
    Asa cum este prezentat in Biblie, Deznodamantul este mai mult decat fericit. Dar pretul…
    Oricum sunt cat se poate de incitante meditatiile lui Itzik Strul. Chiar am ce sa invat.

  • Alice

    Shalom. Nu m-as incumeta sa spun ca nu exista dreptate pe pamant. Eu am vazut ca mai exista. M-am uitat la sfarsitul multor oameni ( asa cum scrie Inteleptul Eclesiast in Biblie ) si am vazut ca abia la urma se trage o linie. Cred ca Dumnezeu abia la urma urmelor rasplateste , in bine sau in rau, depinde .
    Deci nu sunt de acord cu tine , Fredy. Esti putin cam pesimist. Si la varsta ta nu prea merge.

  • Fredy

    Sarut mainile ! Oi fi eu mai tinerel dar fraier nu sunt. Alice , nu sunt pesimist. sunt doar realist. Vad si constat. Ce-i drept nu m-am uitat la viata unui om pana la mormant.Am vazut doar ca raii si egoistii nu o duc chiar asa de rau in viata asta.

  • Alice

    Shalom Fredy . da, o duc bine pana intr-o zi cand Dumnezeu zice GATA. Stii la ce ma gandesc…in fata Suferintei adevarate ( e bine ca dna Daniela a scris cu S mare ) si a Mortii , toti suntem OAMENI si nimic altceva.

  • Alice

    Am vrut sa spun ca Suferinta si Moartea ne face pe toti egali.

  • Fredy

    Shalom. Bravo Alice ! Merci de replica. Aveam nevoie de asa ceva. Putem parafraza: in fata lui Dumnezeu toti suntem egali.

  • Nina Caraman

    Shalom ! In primul rand , draga Daniela , te felicit pentru profunzimea reflectiilor.tale. Eu am incercat sa citesc cartea lui Iov din Biblie dar mare lucru n-am inteles din ea. Este bine cand cineva se pricepe la asa ceva, cand cineva ” vede ” dincolo de cuvinte. Asa ca , mersi frumos pentru toate aceste ganduri deosebite.
    Apoi am si eu o nedumerire. De ce trebuia Dumnezeu sa-l incerce pe acest om sfant, sa-i ia totul , ca mai apoi sa-i dea mai mult decat avusese. Nu e prea dura incercarea? Si care e SCOPUL ..?

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus