Te afli aici: Acasa » Cultura » Amintiri asomate » Locul

Locul

Omul muri, si se prezenta la poarta in care statea un mosneag.

Am venit. Spuneti-mi, va rog,  locul in care sunt cazat. In Rai, sau in Iad.

Mosneagul dadu din umeri. Unde doriti, spuse. Puteti sa alegeti singur.

Omul privi in jur.  O intindere plina de indicatoare. Aici este raiul. Scria pe unele.

Aici este iadul. Scria pe altele. Nici tipenie de om. Poarta si mosneagul disparusera.

Omul isi aduse aminte cand s-a ratacit prima oara. Era copil. Era intr-o padure.

Cu o fata mai mare cu cinci ani. Parintii care i-au adus ramasesera undeva, departe.

Ei s-au afundat tot mai adanc printre copacii inalti. Tot mergand, au auzit deodata,

In fata, un latrat. Apoi inca unul. Si inca unul. Parea ca padurea intreaga latra in fata lor.

Din frunzis a aparut o haita numeroasa de caini. Latrau cu furie,

si se apropiau in goana de ei. Sa ne urcam intr-un copac, a implorat fata. Copacii erau atat

de grosi, incat nu ii puteau cuprinde in brate. Sa fugim, l-a rugat fata. Nu, a spus el.

Sa stam pe loc. Cainii se apropiau tot mai repede,  latrand manios. Fata a inchis ochii,

si l-a luat in brate. Cainii s-au napustit  pana la doi metri de ei. Acolo si-au lasat cozile in jos, si au tacut. Au venit langa ei, incet, incet, si le-au lins mainile. Omul se trezi din reverie.

Aici a fost Raiul, isi spuse omul. Fata cu cinci ani mai mare aparu langa el. Era femeie la patruzeci de ani.

Nu mai era bruneta. Ci  blonda. Doar dintii albi erau tot atat de frumosi. Ce mai faci? A intrebat-o.

Bine. Unde stai? Tot acolo. La etajul trei. La bloc. Si femeia a urcat, zambind, in tramvai. Ar fi vrut sa o intrebe daca isi aduce aminte.

Mosneagul si poarta aparura din nou. Sigur ca isi aduce aminte, spuse mosneagul. Pentru cateva clipe, a fost si ea, alaturi de tine, in Rai.

Omul privi din nou intinderea de indicatoare. Acum era copil. In casa lor venise in vizita un celebru director de teatru. Casatorit cu ruda lor, fosta domnisoara P. Cata eleganta. Cat stil. Doamna si-a dat jos ceasul nemaivazut de la mana. Ma jeneaza, a spus. Si l-a pus pe pervazul camerei in care se retrasese copilul. Copilul s-a apropiat de ceas. L-a privit. L-a placut. Voia sa il pastreze. Si l-a ascuns. La plecare, doamna P.  si-a adus aminte: A! uitasem ceasul! Parca l-am pus aici. Dar ceasul nu era acolo. Nu-I nimic, a spus doamna. Cred ca l-am pierdut. Nu se poate. L-ati pus aici, au spus parintii lui… Puiule, ai umblat cu ceasul? Si omul a incremenit. Aici era Iadul. Un timp lung. Care nu trebuia sa se termine niciodata.  Doamna P. a venit langa el: dragul meu, te-ai jucat cu ceasul ? poti sa il pastrezi, daca iti place… Copilul a dat din cap. Si a scos ceasul de unde l-a ascuns. Vai, Puiule, cum se poate …? Au spus parintii. Doamna P. a zambit, si a mangaiat copilul pe cap. S-a jucat….

Acolo a fost  iadul.  S-a trezit, din reverie, omul.

Mosneagul si poarta au aparut din nou.

Am venit, a spus omul…dar nu a fost lasat sa termine.

Continuati, a spus batranul.

 Si a disparut cu poarta, cu tot…

  

6 noiembrie 2012

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus