Te afli aici: Acasa » Cultura » Amintiri asomate » Paradisul

Paradisul

Pe drept cuvânt, lucrurile cu adevărat capitale ale vieţii trec neobservate. Nu cu mult timp în urmă, în concediu, aveam de rezolvat într-o zi de duminică o pană de cauciuc. O roată pierdea aer, dar câte puţin, se mai putea, încă, merge. Primesc informaţiile necesare, şi ajung la vulcanizare. De fapt, la 4 vulcanizari. Toate, închise. Primesc asigurarea că una, cel puţin, se va deschide până la urmă. Aştept. Deodată, simt că am o urgenţă fiziologică. Nici-o toaletă prin preajmă. Doar o femeie în vârstă, în faţa unei porţi, vindea nişte roşii. Nu vă supăraţi, întreb, aveţi o toaletă? Da. Şi femeia mă conduce la o toaletă de ţară, prăpădită, dărăpănată, ca vai de ea. Mă uit în jur după o bucată de hârtie igienică. Nici urmă. Dar o bucată de hârtie aveţi? Întreb. Femeia caută prin casa coşcovită. Se întoarce victorioasă cu o jumătate de copertă de revistă veche. O iau plin de recunoştinţă. După un timp, în care trăiesc o omenească senzaţie de uşurare, revin, de la toaletă, la femeie, şi îi intind o bancnotă de 7 pâini. Vă mulţumesc foarte, foarte mult! Îi spun. Dar eu nu primesc banii, îmi spune femeia. Cu multă insistenţă, îi primeşte.

Bătrâna mi-a oferit paradisul ei: toaleta personală, şi o bucată de hârtie găsită cu multă strădanie, în casă. Pe gratis. Am vecini, concetăţeni, conaţionali, terrieni, cu ziduri de doi metri, vile care întrec de câteva ori dimensiunea unei biserici, camere video, interfon la intrare. Mărturisesc că nu aş avea niciodată curajul să sun, să le cer să îmi permită să le folosesc paradisul: WC-ul, deşi paradisul este locul spre care, şi ei,  regii, merg pe jos.

31 august 2007

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus