Te afli aici: Acasa » Cultura » Itzik Strul nu mai dezerteaza » Prima crima din Istoria Omenirii – ( 1 )

Prima crima din Istoria Omenirii – ( 1 )


           Shalom ! Doi frati , pizmuindu-si unul altuia bunurile, ca si amintirile , ca si singuratatea, si care nu au putut exista laolalta pe acelasi pamant, pe care au fost candva, demult, tare demult, singurii stapani.  Asa au ajuns ei sa cheme ca arbitru Moartea , care nu avea nicio istorie inca.

            Uitati-ma aici, sunt eu -  acelasi evreu ratacitor , Itzik ben Shimon,  gata sa va vorbesc despre un subiect foarte tragic, pe care,  desigur,  voi il puteti citi din Biblie, – Cartea Facerii sau Geneza -  in primele ei capitole. O poveste deprimanta, fara nicio chemare, fara nicio iesire, care nu deschide nicio carare spre Paradis. Ea evoca raul cel mai josnic, cel mai primitiv, cel mai lipsit de orice fantezie. Dumnezeu nu i-a pus aici la judecata nici pe ucigas, nici pe victima, ei au actionat liber,  fara macar sa inteleaga ceva. Este vorba despre doi oameni,  care au toate atributele pentru a nu ne lasa nepasatori : Cain , primul ucigas , si poate primul razbunator, si Abel, prima victima, primul om care a parasit in tacere lumea aceasta , fara vreo parere de rau, fara vreun gest de protest.

       De ce a ales Cain violenta,  iar Abel – resemnarea ? Cum sa explici ca unul nu s-a opus rolului de calau , iar celalalt – rolului de victima ? Cred ca nicio alta situatie biblica nu presupune atatea intrebari si nici atatea incertitudini.  Sa cercetam mai intai textul. Intamplarea e prezentata in cateva fraze concise , incarcate de subintelesuri , de o densitate rara chiar si in cazul Bibliei. Un stil sobru, fara inflorituri. Actiunea e rapida , cu rasuflarea taiata. Miscarea  se produce in profunzime, doar esentialul este rostit. Sa ascultam : A fost odata un om cu numele Cain  care avea un frate numit Abel. Chemati sa-si imparta regatul parintilor lor, ei isi disputa favorurile cerurilor, pentru a termina infruntandu-se in toate aspectele fraternitatii lor.

        Desi,  potrivit Midrasului, s-au nascut in aceeasi zi , Cain este cel mai varstnic. Kaniti ish et adoshem, a rostit mama lui, Eva,  dandu-i viata. In sensul ei cel mai literal  propozitia aceasta inseamna : Am procurat, am facut rost, de un om cu ajutorul lui Dumnezeu. In sens figurat,  insa, enuntul inseamna altceva: pentru prima oara a existat in Istorie participarea pur omeneasca in crearea unui om. Adica este vorba despre raspunderea si responsabilitatea omului , Cain fiind  afacerea exclusiva a parintilor sai ; Dumnezeu nu mai creeaza asa cum l-a creat pe Adam,  si cum a creat-o pe Eva. Poate asa se si explica temperamental baiatului : pretentios , arogant , banuitor, cu salturi comportamentale bruste. Este om un om de actiune care crede ca totul ii este ingaduit. Dornic de cuceriri si de onoruri , el trebuie sa se afirme, trebuie sa castige ; in caz contrar este nefericit, este rau, ranchiunos , dispretuind  intreaga lume , detestandu-se chiar  si pe sine.

      Abel,  mai tanar , pare a fi mai atragator. Pastor romantic, peregrin neobosit, indragind drumurile si vantul, el nu se simte nicaieri la el acasa; de altfel nici nu este la el acasa, si nici nu vrea sa fie. Un vesnic drumet, descoperind pretutindeni lucruri minunate, el strabate lumea ca un copil nevinovat. Timid si intimidat, bland si  impaciuitor, surprins de fosnetul arborilor,  sau  pur si simplu de faptul ca traieste  in stare sa daruiasca,  si sa primeasca.

       Ambii frati – si de-aici incepe drama – Ii aduc , poate din motive diferite,  – si de-aici Dumnezeu intra in scena – jertfe Celui Preainalt ( in perioada veche omul nu se putea apropia de Dumnezeu fara jertfa de sange,  de animal –  Dumnezeu nu a pretins niciodata, spre deosebire de alti zei, jertfe umane -  pentru ca numai sangele avea puterea sa se aseze ca intermediar intre Sfintenia Lui  si pacatele omului), care le prefera pe cele ale  mezinului si le respinge pe cele ale fratelui mai mare. Ranit in orgoliul sau , Cain ar fi trebuit, in mod logic, sa –L intrebe pe Dumnezeu, dar el prefera sa se intoarca impotriva fratelui sau, si il omoara intr-un moment de gelozie necontrolata.

       In scena imediat urmatoare, ni –Lputem imagina pe Dumnezeu in rolul judecatorului de instructie. EL nu-l acuza pe Cain pentru omor; nu inca! In calitate de bun anchetator si de bun psiholog. EL foloseste blandetea si se joaca cu suspectul inainte sa-l demaste. Ii impinge lui Cain o mica capcana, punandu-i, pe tonul cel mai amical , o intrebare inofensiva: “ Nu stii cumva pe unde umbla fratele tau?” Ca si cum Dumnezeu n-ar fi stiut ce se intamplase. Totul este de buna seama o cursa.  Cain nu stia , in nesabuinta lui , ca Dumnezeu  stie totul. Asa ca, fratele mai mare cade in capcana , si da cel mai prostesc raspuns : “ Fratele meu ?! Habar n-am , ca doar nu-i  sunt paznic.” Numai ca,  iata, Dumnezeu da cartile pe fata, si da marea lovitura constiintei lui Cain.” Aud glasul fratelui tau, si el striga la Mine din strafundurile pamantului “. Lovitura de teatru, mastile cad ! Relatarea isi va schimba de-acum orientarea si tonul. Cain isi pierde dintr-o data siguranta de sine; e prins si stie ca e prins. Se face mic, mic de tot ca un vierme si  isi accepta soarta cu spinarea incovoiata. “ Prea mare este pacatul meu, greseala mi-e prea impovaratoare ca s-o pot duce…Sa ma ascund oare de Fata Chipului Tau ? “

         Epilogul ? Blestemat, dar ramas in viata, Cain devine un hoinar pe pamant, care va trai sa-si vada fii si fiicele, nepotii si stranepotii , multi dintre acestia urandu-se si ucigandu-se  intre ei. Nu e de mirare ca lui Dumnezeu I-a parut rau ca il crease  si il trimisese pe om pe pamant. Mult mai grave sunt insa problemele de ordin teologic. Respingand jertfele din plante,  si alte vegetale ( Cain era plugar de meserie ),  pe care I le adusese  fratele mai mare, nu comite Dumnezeu,  oare,  un act discriminatoriu?  Care sa fie motivul pentru care il favorizeaza EL pe Abel?  Sa conteze in Fata lui Dumnezeu valoarea darului facut ?  Chiar si in Fata lui Dumnezeu ?

         Ganditi-va si voi la aceste lucruri pana data viitoare,  cand vom  continua  analiza acestui pasaj  biblic. Si …aveti grija,  nu uitati sa fiti buni! ADONAI sa fie cu voi!

Comentarii (4)

  • Alice

    Foarte frumoasa si profunda detaliere a fragmentului biblic ! Si de-atunci tot exista moarte…din nefericire.

  • Fredy

    Shalom. In timp ce citeam cele scrise de Dvs, ma gandeam ca noi oamenii nu avem nicio sansa sa devenim mai buni prin propriile noastre sfortari…pana la urma natura umana tot ” o da in petec.” Sansa este numai Dumnezeu.

  • Lisa

    Shalom Daniela ! Stii ce ma intreb eu, daca si-asa e vorba de primii copii ai Evei si ai lui Adam, si inca nimeni nu murise, crezi ca primul frate, Cain, si-a dat seama ca o lovitura ar putea fi mortala ? Ca fratele lui ar putea muri de la o bataie ” sora cu moartea “, cum se spune si in folclor ? Doar ma gandeam si eu ca omul…nu ca sa-l scuz pe Cain.

  • Kristina S.

    Danielei , si tuturor evreiasilor vizitatori ai acestui site , un An nou plin de impliniri de tot felul. Si dulce ! Shana tova !
    Frumoasa expunere , draga Daniela !

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus