Te afli aici: Acasa » Cultura » Amintiri asomate » Starea de normalitate

Starea de normalitate

Fragmente alese, din conferinţa susţinută la Şcoala de Vară de la Moţăţăi, regiunea Goltenia, de pedagogul Liviu Ocoş Costogan (  de origine, calician)

Domnilor şi Doamnelor ( pauza medie )

Stimaţi tovarăşi, câţi nu sunteţi încă în topul primilor 300 de nevoiaşi,

Vom vorbi astăzi despre  copiii noştri, despre învăţământul nostru cel de toate zilele, în fruntea căruia am fost întotdeauna cel dintâi (pauză) (în sus) care…( arată cu băţul pe ecranul unui proiector item-urile unui slide Power-Point…1,2… apasă pe buton… 1,2… apasă  butonul…robot…) valoare europeană…reformă…progres…civilizaţie…cultură…rezultate, programe, programă şcolară, evoluţiune, baremuri, dotare, programe europene, schimburi de experienţă, conferinţe, mese, goal, work… goal, work… goal, work…performanţă… performanţă… performanţă…performanţă… (se blochează pe performanţă)…etţetera… etţetera, etţetera…

Să vorbim, aşadar, despre copiii noştri…(îşi şterge lacrimile)…. despre viitorul nostru (plânge în hohote)… despre generaţia de mâine… (îşi împreunează mâinile)… de pe urmă căreia, la pensie, vom mânca o pâine,….( îşi acoperă faţa sub poala fracului…)

(scoate repede capul de sub frac…Acuzator…) Copiii noştri… Dar până când să le spunem tot copii, copiiilor noştri? (citeşte de pe laptop, şi ridică privirea după fiecare vârstă) Până la 8 ani?  Până la 14? Până la 18? Până la 25? Până la 33? Până la 40? Pâaaaană la 55? Pâaaaană la 70?  Pâaaaană la 103?  (curbează mâna în sus, apleacă capul în jos ; fulgerător, se îndreaptă, privirea fixă înainte, dă din braţul drept sacadat, în sus)

Nu, şi nu, şi nu, şi nu, şi nu! Eroare, domnilor şi doamnelor! Greşeală, stimaţi tovarăşi!

O viaţă întreagă, noi, părinţii, îi tratăm pe copiii noştri ca pe nişte copii!

În epoca modernă, avem nevoie de un nou orizont, în învăţământ, în educaţie, în formarea lor, ca oameni, ca valori (suflă într-un balon), ca valori europene (suflă), mondiale (suflă), universale (suflă)… ca valori … (se umflă, nu găseşte cuvântul, suflă în-balon, care face poc…! … se şterge pe mâini de frac)

Stimate valori,

Dar să lămurim, mai întâi, care va să zică, ce este aceea o valoare.

(Şoferi. Să conducă o familie)

O valoare  nu poate fi valoare dacă nu este şofer. Numai conducând o maşină, un avion, o rachetă, o navetă, înveţi să conduci o familie, o urbe, o naţiune, un continent, o planetă. Vrea soacra ceva? Apeşi pe frână, deschizi portbagajul, îi umpli rezervorul,  apeşi pe accelerator. Vrea soţia ceva? Apeşi pe accelerator, cumperi, îi umpli rezervorul, apeşi pe accelerator. Vrei şi tu ceva? Apeşi pe frână, închizi portbagajul, respecţi sensul unic: serviciul sau şomajul. Este ziua şefului? Apeşi pe accelerator, deschizi portbagajul, îi umpli rezervorul. Se schimbă şeful? Apeşi pe frână, mergi bară la bară, eşti atent la circulaţie. Ştii cine este noul şef? Eşti atent la semnele de circulaţie, apeşi pe accelerator, frânezi la el acasă, deschizi portbagajul, îi umpli rezervorul. Se schimbă partidul de conducere al învăţământului? Afli culoarea politică a şefului! E verde? Treci pe verde! E galben? Treci pe galben! E roşu? Treci pe roşu!

Se schimbă referinţa de putere? Este ea europeană, mondială, galactică, ori universală? Aprinzi toate luminile de bord, claxonezi de fericire, o cânţi (fredonezi) la volan, apeşi pe acceleraţie, deschizi portbagajul, şi îi umpli rezervorul!!!!  (aplauze prelungite)

Stimate valori,

(Oameni care să ştie să faca Sex. Să cunoască totul despre sex.)

O valoare nu poate fi valoare dacă nu ştie totul despre sex de la vârsta (în sus) de cel mult …4 ani. Poziţiile,orificiile – în care nu a intrat încă valoarea – (adevăratele valori mă înţeleg), satisfacţiile şi plăcerile valorii, valoarea în grup, valoarea orală, valoarea dorsală, valoarea bucală, valoarea de aceeaşi valoare, pătrunderea valorii, scosul valorii, băgatul valorii în toate valorile, apexul valorii, cum să îţi faci valoarea mai mare, mai tare, mai lungă, mai groasa, mai … (geme…), cum să îţi faci remarcată valoarea… cultivarea valorii celor mici… valorii de acelasi sex…în fine, sunteţi oameni de valoare, înţelegeţi de ce este nevoie, în epoca valorii, ca valorile să stie de mici, că pot ajunge…(pierde şirul…găseşte, iluminat…) la cât mai noi, mai mari, şi mai profunde … (îşi priveşte palma)…!

(Manageri. Ce este un manager: Unul care face sex cu viaţa).

O valoare sunt managerii, domnilor şi doamnelor, şi tovarăşilor de valoare!

Un manager este acea valoare care, dintr-o planetă plină, face o planetă goală, empty, vidă, de! – în tentativa, reuşită indiferent de rezultat, de a forma o valoare.

Onorat auditoriu!

O valoare sunt, în surplus, oamenii. O valoare de care nu are nevoie nimeni.

 (imagini pe proiector: şomeri, boschetari, copiii ai străzii căutand în tomberoane, Africa, Africa…).

Nu avem nevoie de copii! Du schweine! Pigs! Cochons! Avem nevoie de valori!

De turişti, domnilor! De navetişti care să pipăie zidurile lumilor cu mâinile lor! Nu de poveşti nemuritoare, domnilor! Nu de basme! Pentru că… (înghite)… pentru că nici (se îneacă de dispreţ) copiilor nu le mai trebuie basme şi poveşti! Cine mai crede în ele? Cine le mai citeşte? Cine le mai ascultă? (râsete, huiduituri, în sală…) Numai luzeerii, domnilor! non VALORILE!

Avem nevoie de alcoolici (sala, cu năduf: yes!, după fiecare cuvânt, în delir), fumători, drogaţi, prostituate şi prostituaţi, sinucigaşi, de laşi, de ucigaşi plătiţi, dar mult mai bine, ucigaşi voluntari, carierişti, de regi ai sportului… care să duca tot mai departe …golul…de profesionişti… care să îşi facă o profesie din a se privi în oglindă…avem nevoie  de valori adevărate! De valori singure! De o masă de valori…  muritoare! Privitoare! Cât mai devreme! (sala: Yeeeeee! – ca la concerte) De valorile… enteresului personal! (aplauze sobre)

Stimate valori,

Avem nevoie de trăgători. Să tragă tutun în plămâni, să tragă lozul cel norocos, să tragă mâţa de coadă, să tragă ca nişte boi, să tragă o viaţă de somn, să tragă în noi…să ne-o tragă! – nu de copilărie, nici de copii! Ăştia trag a pagubă! Daţi-mi voie să îmi trag şi eu sufletul! (trage droguri pe câte o nară…)

Avem nevoie de oameni, este adevărat! Mai puţini, dar mai buni! Dar ce fel de oameni, vă întreb? (tăcere lungă în sală) …

…Oameni care să se lupte pentru bani (sala, în cor: yes!) . Oameni care să se sfâşie pentru bani. Oameni care să ucidă pentru bani. Oameni care să… (icneşte)…să…(icneşte)… să …(icneşte) pentru bani… Oameni care să scoată bani şi din… (icneşte)

Nu copii. Copii. Copii. Ce să facem cu copiii? Cu mamele? Aceste uzine de făcut copii? Ce să le mai dăm să mănânce? Cu ce să îi încălzim? Cu ce să îi îmbrăcăm? Pe ce să îi mai ţinem? Din pensia cui? Din salariul cui? Unde să îi mai vindem peste graniţele galaxiei? Unde să le mai spunem să se ducă să muncească, de copii? Aici, la Moţăţăi?Unde nu au loc nici profesorii? Păi, ăştia sunt profesori? Care îşi tratează copiii drept copii, o viaţă întreagă? Ăştia sunt oameni? Ăştia sunt fiinţe normale? Se pot numi, oare, fiinţe umane?

Este nevoie de noi programe… De noi idei… de noi reforme… de noi tranziţii… de noi revoluţii…de noi legislaţii… de noi consituţii.. (din ce în ce mai exaltat)… de noi competiţii… de noi performanţe…de noi concurenţe… e nevoie de….(caută şi nu găseşte) …Lupta de clasă, tovăraşi…. Să eliminăm toţi copiii de clasă… să luptăm până la capăt… pentru Victoria deplină…a noii ere… a valorilor noastre Moţăţene…. Europene… mondiale… fără nici-o cruţare…(urlă) fără niciun copil! (sala în extaz)

(plictisit, dă din mână) Heil Valoarea!

Fă! (Salut înainte ). Aruncă! (Mâna înapoi… Repetă de multe ori…)

Sala:

Jawohl, mein General!

Heil! (se strigă precum hei rup!, şi în loc de salut, se imită aruncatul cu lopata, cu laptopurile în mână) Heil! Heil! Fă! Aruncă! Vite! Schnell! Fast! ….

(Ura! Ura! Ura! … din sală…Urale…se aud şi se văd taste din sală, care bat  în ritmul aruncatului cu lopata …)

Domnilor şi doamnelor, stimaţi tovarăşi, eminente valori,

Noi, pedagogii, am fost şi noi copii, este adevărat… Este un trecut de care ne este ruşine… De crime… De erori regretabile… De care ne este şi groază să ne aducem aminte… Noi nu am fost niciodată nici secretari de partid… Nici formatori europeni… Nici programatori… Nici performanţi… Nici ultraperfomanţi…  Nici mame, nici taţi…Noi ne-am adăpat întotdeauna la izvorul matur al VALORII…Noi am fost, suntem, şi vom fi… Comisari ai poporului… Formatori ai poporului…lideri ai POPORULUI…valori ale popoarelor… valori… (sala: yeee…!)… universale! ( maxim: yeee!…)

Deci, nu uitaţi (reia slidurile Power Point, pe ecran): sex, conducere auto, manageri, nimic,  alcool, droguri, carieră… etcetera, etcetera… dar nu… COPII! Să punem  capăt, odată pentru totdeauna, acestei nerozii!

Heil DICTATURA! Heil LIBERTATEA! Heil DEMOCRAŢIA! Heil Blitzkrieg! Heil ANARHIA! Heil NORMAREA! Heil ANTICOPILĂRIA!

Moarte duşmanului de clasă! Moarte copilăriei!

(sala, cu svastici pe mână, salută nazist…)

Jawohl, mein General!

Heil! Heil! Heil!

… se defilează cu servietele, laptopurile, şi căştile pe urechi…

(imagini din jurnale media proiectate pe ecranul proiectorului):

RĂZBOI

SEX

DROG

CONDUCERE AUTO

VIOLENŢĂ

CRIMINALITATE

EUTANASIE

AVORT ;

MEDIA (flashuri halucinante…)

CONSUM;

MIZERIE, SĂRĂCIE;

SPORT;

BOLI;

JOCURI DE NOROC;

HOLOCAUST…

Do it! Reject it! Repetat, pe salut nazist…( imagini de pe benzi robotizate de fabricaţie…serii de produse…)

(imagini din lagărele de exterminare naziste… mâini cu serii de identificare … imagini cu animale cu cipuri de identificare… vaci, boi, măgari, câini…. Imagini cu oameni cu urechile prinse în cârlige de rufe…)

Heil! Heil! Heil! (cu gestul, în ritmul aruncării cu lopata)

Citat din Mihai Eminescu: “Dac-am gândi cu picioarele, ş-am îmbla cu capul, ne-am mira cum ne mirăm astăzi, că gândim cu capul şi îmblăm cu picioarele. Şi de-ar fi în lumea de astăzi cu totul pe dos de cum este astăzi, atuncea ea ni s-ar părea naturală, am gândi pe dos şi am face reflecţii pe dos asupra definirei tuturor lucrurilor. “

 

(… urcarea spre noi culmi…cei din sală se caţără unii pe alţii, într-o piramidă umană vie, precum cele din camerele de gazare naziste (imagine pe proiector)…

…”Oda Bucuriei”, de Beethoven…

8 ianuarie 2009

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus