Te afli aici: Acasa » Cultura » Amintiri asomate » Testamentul unui extraterestru

Testamentul unui extraterestru

 

Vă uitaţi degeaba spre noi. Suntem lacomi ca şi voi. Nici nouă nu ne ajung petrolul, pâinea, sau avantajele civilizaţiei.  Am vorbit de atâtea ori de valori pe care le reprezentăm. Dar nu putem trăi în locul vostru. Voi, fiecare în parte,  sunteţi adevăratele valori. În rest, putem spune că sclavia în forma ei tradiţionala a fost abrogată pentru a ceda locul sclaviei capetelor  cu memorie ştearsă,  în slujba capetelor interesului. Am avea de spus mult despre nimic. Nu am adăugat nimic creaţiei. Am creat , în general, doar mai multe  obiecte “de nimic”, ajungând să ne lăudăm chiar că, făcând acest lucru,  am dat de lucru oamenilor. Am consumat resurse şi energii pentru o mie de ani de civilizaţie. Şi nu am învăţat să ne oprim. Ne-am bătut joc de Terra. Ne înarmăm şi ne-am înarmat, ne spionăm reciproc şi luptăm cu armele care ni s-au dat, sau le-am furat. Am vorbit  despre egalitate şi fraternitate, dar am fost convinşi în forul interior că lumea înseamnă animalitate. Că în junglă câştigă cea mai puternică fiară.  De aceea, am început să vorbim despre libertate. Este o noţiune mai apropiată adevărului inconştienţei noastre, pentru că este vorba de fiara umană în libertate. Am început să vorbim despre drepturile omului. Care, enunţate, sunt minunate. În practică, drepturile celui puternic  rămân drepturile naturale ale omului . Vorbim chiar despre o lume nouă. Nu ne credeţi. Este o lume veche. A interesului. O lume animală. Am început să vorbim despre democraţie. Dacă ea este conducerea poporului de către popor, vă las să degustaţi în imaginaţie cum te simţi când  prostia, aroganţa, lăcomia, nesimţirea, egoismul – generalizate – vor nu numai să se înfrupte din sufletul unui singur om, ci să conducă, chiar, Lumea.

Vrem să ne cerem scuze. Pentru  erori. Şi – în acelaşi timp – să vă asigurăm că le vom repeta mereu. Mereu mai departe. Că vom ridica piramide iluzorii. În care fiecare dintre voi îşi va înmormânta, ca pe un mizerabil faraon, alături de animalele de casă, de familia sacrificată, şi de slujitori, sufletul necunoscut, şi  pe cel pe care, atât de atâtştiutori, ni-l conferim, ca şi cum am avea simţul sensibil  să îl incomensurăm.

         Mor liniştit. Ca şi când aş fi trăit vreodată. Cândva ne vom încăiera iar. Poate chiar azi. Pentru a fi mai Mari. Mai puternici. Mai fericiţi. Mai importanţi. În acest moment irepetabil, am simţit nevoia să fiu sincer cu voi. Cu cei atât de fraieri, atât de plini de speranţă, care privesc spre noi.

Înapoiaţi-vă la casele voastre. Citiţi doar cărţile pe care vi le scrie dimineaţa în pupilele imaculate.

Mă gândesc că lui Petrache Lupu, ciobanul din Maglavit,   cineva, necunoscut, i-a dat grai, pentru că acolo, în singurătatea lui, cu oile, acolo unde vieţuia mut, era un  om al planetei bun la suflet. El a spus mai apoi, cu limbă curată, că a întâlnit un moş desculţ. Desculţ. Minunea lui era că moşul i-a dat grai; dar adevărata lui minune era sufletul lui bun, pe o lume străină sufletului.

Vă las moştenire această meditaţie. Nu am nimic de pierdut. Nici măcar viaţa mea. Nimic nu îmi aparţine. Şi eu am fost, am rămas, şi voi rămâne  un învins minţit de toţi, şi de sine. Voi fi pământ, sau nu voi fi nici măcar întrebat unde va fi locul meu în altă dimensiune.

Raiul meu – cel atât de furat – este pe această lume.


 

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus