Există o serie de maxime încetăţenite ca adevăruri universal-valabile, pe care le primeşti servite, când nici nu te aştepţi, drept înţelepciuni ancestrale, pe care doar un ins lipsit de cel mai elementar bun simţ ar fi capabil să le contrazică. Atunci când cineva îndrăzneşte să spună cam ce gândeşte, de pildă că se plictiseşte, i se răspunde ba tăios, ba arogant, ba cu multă, chiar foarte multă condescendenţă, ba cu milă, ba cu un anumit ton de mustrare în glas că „un om inteligent nu se plictiseşte”. Însă, în afara…
Citește mai multAutor: Bogdan Mihai Dascalu
Despre Bacovia. Sa zicem.
Întâmplarea sau poate că nu, fiindcă am încetat de mult să mai cred în ea, a făcut să-l cunosc pe Bacovia într-o toamnă. O toamnă atipică, aş spune. Adică, tipică, din punctul nostru de vedere, dar nicidecum una bacoviană. O toamnă simplă, în care culorile rămân culori, de nimic rău prevestitoare, în care soarele bătea prin fereastră şi se încăpăţâna să-l contrazică. Parcă. Şi de atunci, mai şontâc-şontâc, mai grăbit, mai cu vreme, mai deloc, am încercat să văd ce şi cum. Adică ce caută el aici, ce caut…
Citește mai multDespre Valentine’s Day si alte cateva modele
Nu-mi place nici Valentine’s Day, nici 1 martie, nici 8 martie, nici 1 mai şi nici multe alte sărbători, mai mult sau mai puţin legale, mai mult sau mai puţin sărbătoreşti. Nu-mi plac, deşi nu am absolut nimic cu semnificaţia acestora, din contră. Dragostea merită a fi sărbătorită, după cum merită şi femeia, şi primăvara, şi timpul liber etc. Problema este că nu-mi plac constrângerile de niciun fel. Nu-mi plac nici cei care consideră că, oferind o floare o dată pe an, făcând dragoste o dată pe an, oferind un…
Citește mai multDespre emigrare (II)
Multa vreme am meditat asupra termenului de căpşunar, care este, în accepţia curentă şi evident in chip cu totul si cu totul eronat, un termen depreciativ. Însă ce este interesant în acest caz e că, pentru prima dată, cei care îşi părăsesc patria sunt priviţi în doua feluri: căpşunari şi toţi ceilalţi la un loc. În afara faptului că un asemenea fel de gândire denotă o intolerantă maximă cu totul şi cu totul inacceptabilă, care provine, la urma urmei, dintr-o frustrare adâncă (asupra acestei idei voi reveni), trebuie sa…
Citește mai multDespre emigrare (I)
Cam aşa (Poveşti despre emigrare) suna titlul unui eseu al lui Jose Sarago, de care mi-am amintit atunci când am ales tema de astăzi. Şi, fiindcă îl mai aveam vag in memorie, l-am recitit şi, recitindu-l, nu pot să nu redau câteva pasaje semnificative, mai exact unul de la început şi altul dinspre final. „Să arunce primul piatra cel care n-a avut niciodată pete de emigrare, care să-i mânjească arborele genealogic… (…) dacă tu n-ai emigrat, a emigrat tatăl tau, iar dacă tatăl tău n-a trebuit să plece în…
Citește mai multDespre masura si jumatatea ei
Lumea apelează la zicători şi la proverbe din diverse motive. Unii, fiindcă nu au nici vremea, nici disponibilitatea de a gândi ei înşişi lucrurile, alţii, mai grav, fiindcă au încredere în aşa-zisele vorbe de duh din bătrâni. Lucru cât se poate de greşit. A avea încredere în conţinutul de adevăr al unui proverb aşa-zis din bătrâni este ca şi cum ai crede că Moş Crăciun este un simbol al creştinismului. Paradoxal sau nu, niciun proverb nu este atât de vechi precum pare şi, chiar dacă ar fi, tot nu…
Citește mai multDespre oamenii simpli
Deseori stau şi mă mir cum îşi complică unii inutil viaţa, fapt pe care îl întâlnim doar în cazul oamenilor – niciun animal nu face niciodată lucruri inutile. Dacă nu au ce face, dorm. Mai mult, dacă privim cu atenţie animalele, constatăm că ele ştiu chiar să se plictisească, ceea ce noi, distraşi fiind de tot mai multe gadget-uri, am uitat demult. Pe de altă parte, am mai spus-o şi scris-o de nenumărate ori, nu cred nici în adăugarea oricărui adjectiv pe lângă substantivul om. Nu există categoriile om bun…
Citește mai multDespre vietile altora. Despre Sindromul Robinson Crusoe
Nu ştiu dacă este cu adevărat o tragedie sau o binefacere să naufragiezi pe o insulă pustie. În principiu, ar trebui sa fie din amândouă câte puţin. Pe de-o parte, adio telefon mobil, adio obligaţii, adio haos urban, adio trai nesănătos – în fine, ar fi vorba despre un deziderat la care mulţi visează. Întrebarea rămâne însă: Cam ce faci dintr-a treia zi? Doar că, ceea ce în cazul nostru este un simplu exerciţiu de imaginaţie, în cazul lui Robinson Crusoe a fost realitate. Sau, mă rog, o realitate fictivă…
Citește mai multDespre valoare, despre proverbe si despre valoarea lor
De fapt, cuvântul valoare face parte din categoria vorbelor lipsite de un sens propriu. Fiindcă nu există valoare în sine. Valoarea, dacă ar fi să ne luăm după DEX, este o „însuşire a unor lucruri, fapte, idei, fenomene de a corespunde necesităţilor sociale şi idealurilor generate de acestea; suma calităţilor care dau preţ unui obiect, unei fiinţe, unui fenomen etc.“ Problema este, însă, că toate aceste calităţi despe care se vorbeşte în definiţia de mai sus nu pot fi atribuite unei persoane, decât de cel puţin o a doua…
Citește mai multHabemus papam
Noul papă este un personaj controversat. El însuşi se prezintă ca fiind papa de la „celălalt capăt al lumii”, în Argentina mulţi îl văd drept un inchizitor modern, alţii, ca pe un sfânt. Ba spală picioarele vagabonzilor, ba se baricadează îndărătul unor dogme rigide. Are o gândire deopotrivă deschisă, cât şi închistată, astfel încât, după ce lumea a aflat numele noului pontif, a avut o reacţie la fel de duală, pe cât îi este şi imaginea. Unii s-au temut ca biserica să nu ajungă din nou într-o stare medievală, alţii…
Citește mai multSobieski si romanii
Dintre multele daruri cu care a fost înzestrat poporul nostru, se pare că cel care ne-a însoţit, încă din cele mai vechi timpuri, şi nu ne lasă nici azi de izbelişte este megalomania. Vrem, cu orice preţ, să demonstrăm că suntem mai buni, mai frumoşi, mai şi mai şi mai, indiferent dacă avem sau nu cui. Dacă pe vecinii noştri sau chiar şi pe duşmani nu-i prea privea, noi tot ne lăudam între noi. Şi dacă nici pe noi nu ne interesa, eram traşi în ţeapă pentru trădare şi astfel…
Citește mai multDespre martisor si martisoare
Plecând zilele trecute după mărţişoare, am descoperit în faţa standurilor o sumedenie de bărbaţi dezorientaţi, care păreau să nu se descurce nicidecum cu vestitorul primăverii. Astfel că am ajuns la concluzia că achiziţionarea de mărţişoare nu trebuie privită doar din perspectiva tradiţiei, ci şi dintr-una cât se poate de ştiinţifică. Conformându-mă propriei teorii, am ajuns să dezvolt un ghid al cumpărătorului de mărţişoare, pe care vi-l voi împărtăşi. Mai întâi, trebuie să îţi aminteşti că mâine, respectiv ziua următoare, este cu adevărat 1 martie. Să te ghidezi, după cum o…
Citește mai multDespre „Pozitia copilului”. Puncte de vedere.
Dacă e să luăm o piatră în mână şi o privim, fiecare dintre noi poate vedea altceva în ea. Un copil o va lua ca pe un obiect de joacă, un vânător, ca pe o ustensilă de vânătoare, un poliţist, ca pe o posibilă armă a unei posibile crime, un geolog, ca pe un obiect de studiu, un arhitect, ca pe o componentă a unei clădiri, un pompier, ca pe o sursă non-inflamabilă, un muzeograf, ca pe un obiect de artă, un pictor, ca pe o suprafaţă, pe care să-şi…
Citește mai multDespre Uniunea Europeană, despre România şi iar despre Uniunea Europeană
În principiu, atunci când mergi la Grădina Zoologică, te aştepţi să vezi animale; la pinacotecă, tablouri; la măcelărie, carne; la păstrăvărie, păstrăvi. Nu este nicio filozofie ca la cizmar să-ţi repari ghetele, să alimentezi maşina cu carburant, dacă vrei să te deplasezi cu ea, să pedalezi, dacă mergi cu bicicleta, să dai din picioare, dacă mergi pe jos, să afli ştiri, dacă citeşti un ziar, să vezi un film, dacă mergi la cinematograf etc. etc. Ce se întâmplă însă cu ţara noastră de o bună bucată de vreme? Din Vest,…
Citește mai multDespre ceea ce am invatat din lectia istoriei
Ne mândrim, trâmbiţând cât mai sus şi cât mai tare, cu faptul că suntem fiinţe raţionale. Însă, fiindcă nu am ajuns, deocamdată, să înţelegem limbajul animalelor, nu ştim cu siguranţă dacă, nu cumva, o fac şi ele, fiecare pe limba lui. Şi nu doar ideea fixă a umanităţii, aceea de fiinţă raţională este stupidă, cât, mai ales verbul de la începutul acestor rânduri: ne mândrim. Şi acest lucru este cunoscut, omul nu este singura fiinţă care se mândreşte. De la cocoş la leu, fiecare specie animală dă dovadă de mândrie.…
Citește mai multDespre bucataria mediteraneeana
Faptul că multe edituri se plâng că nimeni nu mai cumpără cărţi este, de bunăseamă, o cochetărie. Altminteri, nu s-ar explica, fireşte, nici existenţa lor, nici cea a atâtor librării. Poate că ele produc mai mult decât poate absorbi, în clipa aceasta, piaţa, poate că piaţa nu este neapărat deschisă unui consum de carte în clipa aceasta – în fine, ar fi multe de discutat, dar nu fac obiectul discuţiei noastre. Printre cărţile pe care publicul le consumă cu mare apetit se găsesc şi cele cu temă culinară. La fel…
Citește mai multDespre romani si despre fericire
În urmă cu ceva vreme era o emisiune tv în mare vogă – „Am întâlnit şi români fericiţi”. Multă vreme am fost urmărit de acest titlu, poate mai mult inconştient decât conştient, dar cert este că niciodată nu mă izbisem de oximoronul pe care îl presupune. Adică sintagma „român fericit”, fiindcă, dacă e să înţelegem bine mesajul, prin adverbul „şi” românul ar trebui să fie complet nefericit, să fie urmărit pas cu pas de nenoroc şi de cele mai sumbre nenorociri [sic!]. Dacă însă ne gândim la plăcerea cu care…
Citește mai multLa mine pe strada, in Uniunea Europeana
Întâmplarea face că locuiesc în Uniunea Europeană. Spun întâmplarea, fiindcă, atunci când un român care locuieşte în România spune că locuieşte în Uniunea Europeană, mai toţi conaţionalii (şi nu numai!) au impresia că stă prin cine ştie ce ţară străină. Unii însă îşi amintesc de la bun început că, din întâmplare, România a ajuns în amintita uniune. Dacă pe drept sau nu, asta rămâne să discutăm altădată. Cert este că stau în Uniunea Europeană, într-o ţară afiliată acestei Uniuni, într-un oraş, în consecinţă, european (nu doar geografic vorbind), şi, evident,…
Citește mai multTablou de iarna
A nins. A nins din nou, ca în fiecare iarnă, fiindcă, în general, iarna ninge. Că iarna ia din nou autorităţile prin surprindere, nu ar trebui să ne surprindă. Este deja o platitudine. De fapt, am impresia că majoritatea primarilor, consilierilor, prefecţilor sau miniştrilor suferă de amnezie: atâta vreme cât se află pe băncile opoziţiei, sunt conştienţi că ninge. De îndată însă ce simt sub partea dorsală dulcele scaun al puterii (indiferent de orientarea lor politică), ei uită cu desăvârşire că iarna poate fi chiar iarnă, că oamenii au probleme…
Citește mai multDespre inteligenta
În urmă cu aproximativ o lună, cândva, prin 12 noiembrie, un cercetător american făcea cunoscute rezultatele cercetărilor lui: omenirea se prosteşte. Sau, ca să spunem altfel, pentru cei cu urechea delicată, nivelul inteligenţei este în continuă scădere. Cred că ar fi bine să ne oprim puţin asupra acestui fapt, care, la urma urmei, ar trebui să ne intereseze pe toţi – cel puţin n-ar trebui să zâmbim nătâng atunci când cineva ne anunţă că noi, cei de azi, suntem mai puţin deştepţi ca cei de ieri, şi că, totuşi o…
Citește mai multDespre barfe, invidie si rautate
Faptul că românilor le place mai degrabă să stea la taclale decât să îşi vadă de treabă este arhicunoscut. Şi nu ar fi chiar aşa de rău, dacă avem în vedere componenta socială pe care această acţiune o implică. Mai aflăm părerea unuia – altuia, ne mai interesăm sau, mai exact, ne facem că ne interesăm, de unul sau de altul, în fine, într-un cuvânt (la modă azi), socializăm. Asta ar fi partea bună. Singura parte bună. Problema neplăcută este că discuţia ia, cel târziu la cel de-al cincilea…
Citește mai multDespre ceea ce stim, despre ceea ce nu stim si despre ceea ce ar trebui să stim
Trăim, în general, cu multe impresii. Printre altele, suntem convinşi că viaţa durează la nesfârşit, că după azi vine mâine, că putem amâna totul oricând pentru oricând. Trăim şi cu impresia că totul este substituibil, că putem să ne dedicăm timpul nostru nelimitat cutărui sau cutărui lucru. În afară de aceasta, suntem invadaţi de ştiri. Trăim, şi în acest caz, cu impresia că ştim cam tot ce se întâmplă pe lume. Suntem asaltaţi de peste tot – din presa scrisă (virtuală sau cea pe hârtie), din audio-vizual cu tot felul…
Citește mai multDespre Mircea Cărtărescu
Nu vreau, în cele ce urmează, să emit o judecată estetică despre opera lui Mircea Cărtărescu. De asemenea, nu vreau nici să discut motivele ce au stat la baza nominalizării lui pentru premiul Nobel. Acestea trebuiau făcute la vremea respectivă. Ceea ce vreau însă este să remarc, cu ocazia celui mai recent exemplu, proverbiala lipsă de solidaritate a românilor. – Valabilă în orice domeniu, după cum se vede, de la sport, la cultură. La fel ca şi în cazul lui Cărtărescu, mulţi suporteri ajung să deteste naţionala României, fiindcă în…
Citește mai multDespre drumurile Caraşului
Începem acest articol cu o oarecare jenă. Asupra subiectului de astăzi ne-am mai oprit de multe ori în aceste coloane, dar cuvintele noastre au răsunat totdeauna în pustiu. Ştim că vor avea aceeaşi soartă şi de data aceasta. De la autorităţile care n-au găsit de cuviinţă să se sesizeze din iniţiativă proprie – din grijă părintească am mai îndrăznit să spunem – de deplorabila stare a drumurilor cărăşene nici nu mai putem aştepta nicio îndreptare. Dar dacă totuşi scriem aceasta, acum, este că, fiind buni creştini, mai sperăm şi în…
Citește mai multDe ce scriu literatură?
De aproape 20 de ani, sunt întrebat, mereu, la intervale regulate, de ce scriu literatură. Într-atât de des, încât întrebarea devine plictisitoare. Dar nu este vorba, aici, despre plictisul meu. Din contră, la rându-mi, mă întreb de unde până unde o asemenea întrebare. Până acum, n-am auzit ca vreun pictor să fie întrebat de ce pictează, vreun muzician să fie întrebat de ce cântă sau de ce compune, un sculptor de ce sculptează, un regizor de ce face filme etc. În toate aceste ramuri ale artei, mai vechi sau mai…
Citește mai mult