Cunoscut de multă vreme ca reporter de teren şi editorialist, redactor la o instituţie devenită populară a Olteniei: Studioul Regional de Radio Craiova (specializat, cum se zice azi, în jurnalistică audio-vizuală), Mircea Pospai a devenit şi autorul unor apreciate volume de proză. Reținem câteva: MEMORIA BĂNIEI (legende istorice şi publicistică, 1985; reeditată în 2003); REÎNTÂLNIRE NEAŞTEPTATĂ (roman, 1986 ...

În seara singuratică                 de Alexandra Mihai Când ploaia nesfârșită va înceta să cadă, Atunci o să-ncetez și eu în a mai spera să te-ntorci. Când lacrimile curgând nu vor mai forma o cascadă, Tu-mi vei lua ușor inima în palmă, încercând s-o storci. Fără îndoială, chiar și azi În gânduri mă regăsești pe mine, Viitorul ce nepăsător mi-l arzi, E lipsit de speranță. Ploaia tot mai cade și cad cu ea ș ...

Pierdut                     de Alexandra Mihai Când îți pierzi speranța și de lume te îndepărtezi, Nu lăsa tentația să-ți creeze propriul univers. Când întunericul pătrunde pe fereastră Și după pereții groși poți auzi căzând picăturile de ploaie, Lumea parcă se oprește și de nimeni nu-ți mai pasă. Caută un răspuns și așterne-l pe o foaie. Nu-i mai bine când ai un țel în viață? Inima începe să plutească pe o ...

Pentru Viorel Lazăr de Dan Ionescu Moto: Pe 21 noiembrie 2012, la ora 21,40, am simțit nevoia de a vorbi cu prietenul meu, Viorel Lazăr. L-am sunat. Am tot sperat să-i aud glasul de actor, deși mi-am dat seama că aparatul era închis. La celălalt capăt însă Viorel ducea o luptă cu propria-i moarte, pe care a câștigat-o, pierind demn. Ieri, mi-am dus prietenul la groapă și, odată cu el, toată scena care se în ...

În sat, s-a aprins lumina. Toți au crezut că e de la mintea lor și au început, în dimineți, să se laude unul pe altul. Fenomenul m-a prins și pe mine. În fața oglinzii, nu m-am mai recunoscut. Mă lăuda cristalul mai mult ca un om, găsind o rază specifică pe care s-o reflecte în adâncimea unui rid săpat de vârstă. Am luat de bună fantasmagoria pe care am potrivit-o în linie dreaptă cu mine; când aveam voința ...

  Ascult nimfe, în alb pregătite, ele îmi cântă inspirația de la ce ia foc. În sat, întrevăd fântâna solită pe care o tulbură ușor picătura de ploaie sau nuiaua scăpată în apă, din ciocul porumbelului brun. Găleata setei mele de amor o scobor în adâncul providențial.   Până la izvor ajunge mohorârea. Se odihnea pe cumpănă porumbelul și-o vorbă de moș, rostită degeaba, l-a mișcat din tihnă. Orizont ...

Problematica bunătăţii este de actualitate, mai ales că un popor ca al nostru de multe ori dă impresia că este prea tolerant. Bunătatea a preocupat pe gânditori încă din Antichitate. De exemplu, Aristotel a încercat o definiţie a ei, socotind-o în cele din urmă, pronie. Dar modelul elocvent a rămas Iisus, care prin blândeţea superioară, biciuind răul cu pilde, a împărţit istoria în două: ante Christum şi po ...

Într-un fapt ca alergatul pe străzi, se consumă detalii diverse, unele privesc sufletul alergătorului, altele, din afară, contrazic tot ce interiorul subiectului vrea să fie repetat. Fluxul privirii celui în fugă a împins bârna din ochi, foarte departe de lume, dar lucrul nu este observat decât de atlet, care însuși a urcat în imaginație, să-și vadă bârna scăldată în fulgere. Pornit pe un fir al viziunii lu ...

Politicos fiind, exprimi nu doar un sentiment de simpatie reciprocă, dar și puțin din educația primită acasă. Politețea nu este o formă de comunicare apărută acum; ea parvine multor secole de evoluție a relațiilor interumane. În Antichitate, erau apreciați filosofii. Ei reprezentau un model în societate. De aceea, și Socrate a fost tras la răspundere și obligat la exil ori sinucidere (el a ales să bea cucut ...

    Mai întâi de casă, în loc să-i închidă jaluzelele, să n-o doară ochii de roșeața amurgului, oamenii își fac mari griji pentru vite. Casa rămâne cu sufletul supărat, când ei își duc vitele la jgheaburi să bea apă. Pereții, îngălbenind prematur, își sporesc și mai mult ura față de ființe. Bolta stă în coama dealurilor sorbind din scoarță izvoarele. În retragerea lor spre eter, numai eu le aud și stri ...

Prin calități umane, înțeleg prezența unor sentimente ca mila, toleranța, dragostea pentru semeni. Autorul are dreptate când afirmă că: Nu e de ajuns să ai mari calităţi; trebuie să ştii cum să le foloseşti cu rost; altfel riști să le risipești. În primul rând, evoluția societății se datorează în principal, calităților umane ale membrilor ei, adică omeniei. De exemplu, primele triburi s-au închegat datorită ...

Când semne de întrebare iau de umeri pe conte și-l izbesc de pereții duri ai propriului trup, mai apare în oglinzi o tristețe fără nume. O față ce n-așteaptă, pentru deșteptarea din timp, un duh s-o adopte, e înhățată rapid de tristețe, să-i fie materie albă colindată de rid. Liniile corpului răsfirate par niște crispări pe un obraz colosal de pământ.   ...

În zilele când nu muncesc, noaptea am remușcări și singura alinare: de mâine voi încerca să mă ridic în propria-mi conștiință, scriind și lecturând. Citesc un rând sau o strofă. Plăcerea de a scrie se declanșează atât de repede, încât inhibă lectura și un pic pe mine care parcă nu sunt pregătit azi pentru ceva marcant. Sturzii stau cu pliscurile în pene, bosumflați. La fermă, cristalul zilei se dă peste cap ...

Sunt multe etichete aruncate de Dumnezeu în lume. Omenirea inconștientă aleargă să le ocupe. Cum poți spune că trăiești cu adevărat fericirea, dacă speranța în mai bine moare în ultima clipă? Totul e un fals, o nefericire. ...

  Munca eficientă reprezintă un deziderat al lumii de astăzi. În domeniul sportului, există concordanță între acțiuni și planuri, astfel încât în perioada competiției, sportivul să fie în formă optimă. Există pentru succes în sport, o planificare științifică a antrenamentelor, dar și a perioadei de refacere; cu alte cuvinte, cantonamentul și odihna. În domeniul afacerilor a fi eficient înseamnă să supravieț ...

              Dorul este un cuvânt intraductibil datorită profunzimii pe care o exprimă. Este individual. Nu are cine să ți-l priceapă. Cum este când, sătul, tu însuți nu-ți crezi ție, celui care mai înainte fuseseși flămând, darmite altcuiva?             Vara aceasta, ca niciodată, eu, care sunt un tip solar, am suferit cumplit de căldură. Soarele a fost ucigător. Dacă până acum, vara, se numărau pe d ...

Dacă ar fi să mă refer la inimă, aș spune că trăind prin ea, devin captiv de mai multe ori: o dată, că existența mea se consumă tenebros, între ziua frumoasă ridicată pe lângă fereastră, și televizor; a doua oară, trăind pe deplin lumea filmelor vizionate, a destinelor, împărtășesc drama și fericirea lor, descopăr atâta elan frânt. Și iar mă apuc să citesc. Fântânile stau încărcate de raze. ...

O fotografie te-a cuprins cu brațe nevăzute și te-a smuls realității, fixându-te în retinele proprii, pentru a te mira de tine însuți. Fiindcă nu-ți place fața, spui, cum vorbesc și alții, că nu ești fotogenic. Trec, peste praguri, noi cântece. În fiecare notă, urci și aștepți: acest urcuș să te orienteze către esențe. ...

Alt individ, care mereu apare la tv. și râde caustic de cărți – de cele mai multe ori, pe bună dreptate… L-am întrezărit la intrarea în curtea vilei, apoi printre pomi și bănci. O burtă majoră, ca o paranteză umflată între un cap minor, de porumbel mirat, și niște picioare mari, groase, ca butucii. El a avut autoritatea pe care i-o conferea o funcție, primită înainte de 1989, la o revistă importantă. Funcți ...

În asaltul umbrelor, stă un conte și zărește, în colțul mesei, un coif. Se întreabă contele: Gândește coiful cu mintea din capul pe care l-a apărat de săbii? Ce este în coif? -          Un adânc de umbră drept cuib pentru oul firav de lumină? Ce tresare în coif? -          Limba care a spus gândurile?   Are în față margini de caiete și notează ample impresii despre tot ce-i trece prin cap. ...

Bietul târnăcop pierzându-și capul în scânteieri de piatră!   Lucrătorul se socotește el însuși efectul suprem al zbuciumului de unealtă. ...

  Observam cum oamenii pot fi înlocuiți de cuvinte. Bunăoară, străbunicul meu: Păzește-ți grădinile! Se zbate în pământul lor un nerv de primăvară, măcar puțin teritoriu să fie neocupat de zbor; altfel, ceea ce vom sădi aici, eventual iubirea, se va înaripa și va zbura. Viața este o peliculă, ca un pârâu într-o vale. ...

  Desigur, Marin Voiculescu are dreptate, dar cum izvorăște geniul astăzi în societate (ale cărei valori sunt altele)? Aici este problema. În afara faptului că scena pentru genii a devenit tot mai restrânsă, din cauza banilor care cumpără spectacol, acolo unde este locul geniului, poate revista de specialitate sau librăria, unde să pogoare creația lui, sunt alte realități, furnizate de indivizi poate cumva ...

Până la școală, încet am învățat mersul pe bicicletă. O pată de rugină pe aripa din spate părea o favoare a cunoașterii din vreme a tenebrelor.   Celorlalți puști atenția le era ocupată de zgomotul căderii de lanț. ...

            Unii au un asemenea bun-simț, încât li se pare fundamental să-i respecte mai întâi pe alții, apoi pe ei înșiși. Atitudinea aceasta poate fi și o problemă de vârstă, să fii prea tânăr pentru a crede că, apreciind pe alții, și ei vor da o replică asemănătoare. Dar nu este decât foarte rar așa. De la cine te aștepți mai mult (și pe care nu-l bănuiești de rea-voință), acela te va dezamăgi întrucât p ...