Daca s-ar declara zi de doliu national pentru toate carnagiile zilnice de pe autostrazile, drumurile si trecerile de pietoni ale Caliciei, imi este teama ca anul ar trebui sa aibe de zeci de ori mai multe zile, iar pamantul sa se roteasca in ritmul timpurilor moderne, adica zombi-stahanovist, in jurul soarelui.
Ne pare rau cand o viata de om, darmite 20 de vieti, se incheie prematur din nesabuinta unui om care apasa in ton cu timpurile, pe acceleratie. Dar de aici pana la a face din niste “suflete neinsufletite”, cum aveau sa titreze televiziunile, niste victime nationale, demne de o zi de doliu national, este cale sa ne para cu mult mai rau de toti eroii nationali ai acestui neam, a caror pomenire o mai fac din varful limbii, si lingurita colivei, doar preotii, in timp ce contemporanii – care au salarii , ori venituri, de 2-3-4-10 ori, zeci de ori sau sute de ori mai mari decat al unui prim-secretar PCR – ii pomenesc la gratare, in fiecare weekend, pe litoralul calic, sau plajele mapamondului, sau in cine stie ce cuiburi cu felinar de mai multe stele, ale recunostintei “intelactuale”.
Uneori, chiar reactia autoritatilor la evenimente dau masura traiectoriilor tot mai divergente dintre spiritual calician asezat, cumpatat, indelung cantaritor, si balciul televizat, sau stradal, iarmarocul aburit, partaiala futurista, lacrimogenia si megastar-nalucirismul copiate cu scrupulozitate de scrib gubernamental, dupa ultima moda a hoardelor de termite consumiste, si gandirist-corect-pozitive.
Nu va mira ca azi, totul trebuie sa placa, pe retelele de socializare? Care nu au decat optiunea LIKE? Ca UNLIKE nu exista?
Nu vrem nici sa suparam, nici sa deranjam, nici sa dam lectii nimanui. Vrem doar sa spunem ca ni se preda cu asupra de masura.
Si elevul are datoria fata de el insusi sa fie sincer.
25 iunie 2013
