Au avut dreptate mayaşii? Dacă da, înseamnă că în anul 2012, când se vor alinia planetele şi va veni sfârşitul lumii, vom fi pe aici. Şi va fi cam trist, ca să nu spun chiar tragic. Chiar dacă sunt destui care aşteaptă să fie luaţi de Dumnezeu şi să-i salveze întru veşnicie. Ceea ce este destul de discutabil.Sincer, m-aş bucura. Dacă n-au avut dreptate mayaşii, cu atât mai bine. Într-un fel. Pentru unii. Cu certitudine, chiar dacă va fi da sau nu, pe planeta asta încă albastră ceva se întâmplă. Ceva grav. Coşmarul japonezilor nu este decât un exemplu. A mai fost acum câţiva ani ceva aproape asemănător în Indonezia. Şi nu a trecut foarte mult timp. Natura s-a cam supărat şi ne plesneşte în ultimii ani, dacă nu mi se pare mie, cu cele mai neaşteptate forme de calamitate. Gheţarii de pe la poluri se topesc mai repede decât pot măsura specialiştii. Curenţii oceanici sunt tot mai lipsiţi de vlagă şi asta duce automat la dereglarea unui întreg mecanism al vieţii, pe care umanitatea pare să-l fi pierdut de sub control. Dacă se poate spune că l-au controlat vreodată. Soarele răbufneşte parcă tot mai des cu exploziile lui şi ne tot deranjează telecomunicaţiile. Anotimpurile sunt tot mai ciudate şi mai extremiste. Ploile, chiar dacă se recunoaşte mai greu şi cu jumătate de gură, sunt tot mai acide şi mai periculoase pentru sănătatea omului. Cerealele, fructele, legumele nu se mai fac dacă nu le ajuţi creşterea cu chimicale de tot soiul. Chestia cu bio, eco, sau ce o mai fi, este doar o dulce gogomănie. Totul este sută la sută natural doar până la proba contrarie. Atmosfera este tot mai bulversată de poluare, începând de la gunoaiele aruncate la întâmplare oriunde, oricum şi oricât, până la cea fonică sau la noxele emanate de miliardele de maşini şi milioanele de fabrici. Una peste alta, planeta mai are de dus în spinare şi vreo şapte miliarde de oameni. Care au şi ei poluarea şi greutatea lor. Pe de altă parte, dispar specii de animale şi păsări în fiecare zi, se rad tot zilnic sute de hectare de pădure, petrolul este pe terminate. Apa pe care cu onor o consumăm, tot cu onor o chimicalizăm, o rezidualizăm. Şi natura nu poate repara chiar tot. Se mai chinuie, săraca, dar nu poate face minuni. Ceea ce nu sună prea bine. Oricât de pozitiv ai vrea să priveşti lucrurile, oricât de optimist ai vrea să te trezeşti dimineaţa, parcă tot nu este de bine. Aici şi acum nu se mai pune problema de cine e deştept şi cine e prost. La o adică, asta o să fie cea mai mică dilemă existenţială a omului. Şi nici nu o să mai meargă cu eterna şi revoluţionara politică a struţului. Pentru că nu o să mai fie nicio gaură.
ŞLEAURI / Au avut dreptate mayaşii?
