Ganduri dupa vizionarea spectacolului cu piesa “Profu’ de Religie”
Teatrul National Marin Sorescu – Craiova
Ce spune dogma ortodoxa, daca imi aduc bine aminte: Adevarul sa-l spui preotului. Daca el nu se indreapta, preotul, impreuna cu tine, sa-l spuna Parohiei. Daca nici atunci nu se indreapta, sa-l spuneti public. Nu stiu daca acesta este adevarul Bisericii. Si al carei Biserici.
Scena 1: Concluzie: Adevarul doare.
Scena 2: Concluzie: Mangaierea chiar, poate fi frateasca, sau parinteasca. Sau poate sa doara. Chiar si mangaierea parinteasca, sau frateasca, poate sa doara. Daca nu o meriti.
Alte scene: 1. Si daca esti bun cu oamenii, oamenii te vor rastigni, ca pe Iisus?
2. Si Iisus l-a mangaiat pe Iuda, pe crestet.
3. O mangaiere devine subiect de spovedanie colectiva, publica, mediatica, si linsaj public.
4. Personajele nu comunica intre ele. Ne comunica noua. Sau zidului. Ni se spovedesc. Nimeni nu are solutii pentru toti.
5. Scena de start m-a emotionat, pana la lacrima taiata. 5 personaje cu spatele la public, in fata zidului. Au stat mult.
6. Sunt nostalgic. In aceeasi sala, erau odata 94 de fotolii verzi, asezate in dreptunghi, in fata scenei. Azi, scaunele sunt in scara. Ieri, eram aproape egali in fata adevarului, astazi, fiecare urca pe scara lui, dupa puteri. Si nu pot spune ca inaltimea nu te striveste sub greutatea lui. Sau, dupa cum se spune, in credinta noastra ortodoxa: “Fericiti cei saraci cu duhul!”
7. In public, copii. In majoritate, fete. Fata mea isi vede, oare, la varsta lor, adevarul de mama? De bunica? Viitorul acestui adeevar, si-l vad toate? Il vor suporta, oare? Le ajuta societatea, sa-l vada? Ii ajuta colegii lor, baietii, sa-l mangaie? Stiu cat doare adevarul singuratatii?
8. Vor intra in Rai numai cei care sunt botezati, ni se citeaza. Cleopa Ilie spune ceva pilduitor: Fiecare om, crestin, ateu, evreu, musulman, etc, va fi judecat in credinta lui. Sau, daca este ateu, dupa legea constiintei lui. Dar cei care nu vor fi botezati, vor fi orbi.Nu stiu daca ceea ce voi spune nu este pura imaginatie, care imaginatie, se spune, este inselatoare: asa cum suntem orbi aici, vom fi si dincolo. Unii vor vedea, altii nu. Unii vor sti si vor fi neputinciosi sa faca ceva pentru altii. Altii nu vor sti, si se vor bucura de puterea pe care o au. Ca o musca in plasa unui paianjen ? Dumnezeu este bun. Sper ca ii va face sa vada, cu blandete, pana la urma.
Calatoresc de asemenea in lumi inselatoare: poezia Apocatastaza, a lui Vasile Voiculescu. Spusele parintelui Iustin Parvu: Nu ma duc dincolo sa dorm. Cele 40 de liturghii ale Bisericii Ortodoxe Romane. “Manca-v-ar Raiul!” – parintele Cleopa Ilie. Ivan Rubliov – de Andrei Tarkovsky. Calauza – de Andrei Tarkovski.
9. Umorul sanatos este o buna terapie in situatii in care te simti incuiat.
Bustul lui I. D. Sirbu intreaba, parca, Europa: Ce ati dat de valoare in ultima vreme? Un Marx, un Stalin, si un Hitler.
Se spune ca Iisus Hristos este Calea, Adevarul, si Viata.
Lumineaza-ne, Doamne, ca nu mai stim nici sa scriem o cronica dramatica.
9 ianuarie 2014
