Despre cum în loc să ne răstignim pentru toţi, ne lepădăm de toată lumea
Un mare înţelept s-a dus ţintă în mijlocul unei cetăţi şi a început să strige: “Nimic nu e bun, în afară de Hristos, care, numai el singur, este bun!” Auzindu-l, lumea s-a adunat, şi a început să se întrebe: “Oare, noi, plugarii, nu suntem buni, şi roadele muncii noastre nu sunt bune?” “Oare, noi, brutarii, nu suntem buni, şi roadele muncii noastre nu sunt bune?” “oare, noi, fierarii, nu suntem buni, şi roadele muncii noastre nu sunt bune?” “Oare noi, tămăduitorii, nu suntem buni, şi roadele muncii noastre nu sunt bune?” “Oare, noi, învăţătorii, nu suntem buni, şi roadele muncii noastre nu sunt bune?” Înţeleptul, auzindu-i, a strigat şi mai tare: “Nu, cu adevărat vă spun, nici voi, nici roadele muncii voastre nu sunt bune, ci numai unul, Hristos, este bun!”
Lumea s-a strâns în jurul omului, l-a luat pe sus, şi a mers cu el la un judecător:”Judecătorule, spune-ne tu, omul acesta grăieşte adevărul, sau nu ?”
– Cine este Hristos? A întrebat judecătorul.
– Fiul lui Dumnezeu, venit pe pământ, să facă tuturor oamenilor părtăşie cu Dumnezeu, a strigat lumea.
– Deci Iisus este Dumnezeu? A întrebat judecătorul.
– Da, a strigat lumea. El a creat lumea!
– Atunci, dacă lumea toată este din Hristos, cum se poate ca întreaga lume să nu fie bună, şi numai Hristos, el singur, să fie bun? Dacă este aşa, atunci nici judecata mea nu este bună.
– Aşa este, după cum vă spun – a strigat înţeleptul. Nici ştiinţa nu este bună. Nici raţiunea nu este bună. Nici pământul nu este bun. Nici lumea nu este bună. Nimic nu este bun. Numai Hristos este bun.
– Dacă Hristos ar putea fi separat de toată lumea pe care El a vrut-o în comuniune cu Dumnezeu, atunci ai avea dreptate, omule – a spus judecătorul. Dar dacă El şi-a dat viaţa ca întreaga Lume să fie în comuniune cu Dumnezeu, atunci eşti asemenea multor oameni pe care i-am întâlnit pe lume. Unul mergea spre casă cu tramvaiul, dar bodogănea că ştiinţa nu este bună, numai Hristos e bun. Altul mânca pâine, dar spunea că pâinea nu este bună, numai Hristos e bun. Altul citea cărţi sfinte tipărite, dar spunea că tiparul este o invenţie satanică. Şi atâţia alţii, ca tine, cărora nimic din lume nu li se pare bun, uitând că Hristos a trăit, a murit, şi a înviat nu numai pentru intreaga lume bună, ci şi pentru ultimul ei păcătos.
Lumea din cetate s-a întors la treburile ei, cât de cât, împăcată. Înţeleptul a plecat în pustie, şoptindu-şi în barbă: “Nimic din lume nu este bun. Numai Hristos este bun.” Judecatorul a oftat: „Ultimului păcătos din lume atât i-a mai rămas: speranţa că îi va spune Dumnezeu şi lui, cândva, că este, sau a făcut ceva bun. Este singura speranţă care mi-a mai rămas şi mie.”
