Nea Marin si tot binele din lume

Ma fratilor,

Excelenta Sa, Ambasadorul Romaniei la Paris, ma copleseste. Imi ureaza mie tot binele din lume. Stii? Tot binele din lume. Pai eu ce sa fac cu el? Pot sa-l duc singur, pe tot? De asta am eu nevoie, acum? Alta e problema mea, ma fratilor. Ii detei telefon lui Vali a lui Procopsitu’, din Bailesti. Vecinul meu cu doi copii. Sa-i urez La Multi Ani si Sanatate! Il intrebai de copii. De celalalt vecin. Sunt toti, bine. Mai traiesc. Si la sfarsit, nu ma putui abtine, stii, nu ma putui abtine. Ma Vali, zic, da razorul ala de ceapa de mi l-ai pus tu asta toamna, cum e? ca pusei ceapa. Ca praz nu gasii. Nu ma pricep la samanta.  Pai, zise Vali, a cam inghetat. Ca nu e zapada. Era buna o zapada. Ma, zisai, sa vin sa iti aduc o folie, sa imbracam ceapa aia? Nu, zice el, nu e nevoie. Ca daca ingheata, la primavara da iar. Ma fratilor, cum adica? Pai ori ingheata, ori da iar? Daca moare, din ce mai da? Ori trebuie pusa iar, alta samanta? Si daca trebuie samanta, din ce bani? Ce, eu sunt fabrica de bani? Stai de vorba cu vecinii din Bailesti, si nu pricepi o boaba. Te lamuresc bustean. Vorbesc in dodii. Da nu e bai. Am tot binele din lume, ma fratilor. Casa la oras, casa la tara, masina, sotie cu salar, o fata, Oana, batrani, colegi, profesori, ajutor de intelactual, si o tara de bani. Plus o renta de pe urma exploatarii nemiloase a copiilor. Cat o mai tine. Sunt nabab. Si nitica putere. Am ceva. Nu pornesc de la zero. Ce nu stiu, este sa inmultesc binele asta. Ca sa ajunga pentru intreaga lume. Si apoi, cine sunt eu, ma fratilor? Nea Marin, miliardar?  Asta numai in filme. In viata, un om pe care il bat toate gandurile. Dar stati! Nu radeti! Avem noi un Ganditor. De la Hamangia, ma fratilor. Care tace, si spune multe.

Iote, imi veni ametala. Si ma lua durerea de cap…

( isi pune colopul jos, si se aseaza in pozitia Ganditorului de la Hamangia, privind drept in camera. Se pare ca are ochii acoperiti de maini. )

16 – 17 decembrie 2013