Te afli aici: Acasa » Cultura » Amintiri asomate » Roadele Manglavitilor

Roadele Manglavitilor

           “Futu-i neamu’ nevoii!” obicinuia sa mai liturghiseasca, cu barbateasca seninatate, coplesit de durerile vitelor, si bucuriile grajdarilor, mielul negru al literaturii romane universale, Mihai Eminescu.

          Iacata, ca trecut-au 125 de primaveri de la urcarea lui la cerul noroiului robilor libertatii de inhamare, si vazand si simtind pe propria-mi gresie de ascutit coasa, lipsă, din casa, si, mai dihai, cercetand gradina scoalei lui Petrache Lupu, de peste drum, in care iarba este de un stanjen , inalta, si voind eu sa imi imprumut coasa portarului care inca stie cosi, si vrea, dar  nu are cu ce, imi vine sa repet si eu, acelasi vers limbajual, de slava.

          Si ce frumos alesesem gresia. Si coasa. Si coada. De aluminiu. Si acum, gresia, nu-i. Cine o fi  luat-o? Da nu-i bai. Bine ca nu mi-au furat adversarii si mintile.

          Si este scoala lui Petrache Lupu scoala de invatati unul si unul. Floarea si speranta supravieturii literaturii si invatamantului romanesc. Dar daca nici elevii, nici profesorii ei, sarmanii, nu mai prididesc sa aduca o coasa si o gresie in casa, sa mai mire ca distinsul confrate dervis Ilie Fturcu,  ma intalneste si imi striga pe strada: Moartea! Moartea! Moartea! Credeti ca sunteti nemuritori! Voi, otomanii zilelor noastre! Voi, care aduceti la parastasele poetilor nostri femei usoare, vin,  si preacurviti de fata, in vorbe! Si prin  dos, in fapte!

          Pe Deznatui, satele au fost inundate. Au murit oameni. Asa mi s-a spus. Acum cativa ani, presedintele a ras la televizor,  in cizme, printre ape. Pai, daca n-avem galeti? A spus.  Am dus galeti la Biserica.De mult timp, , nu sunt diguri. Diguri nu am sa le duc. Azi, am dus in Biserica o sticla. Da zama. Da varza.

          Niste tinere mi-au cerut pe Unirii bani pentru tineri bolnavi de cancer. Am spus: Am dat mai sus. Nu am spus ce. Pentru toata lumea. Sunt atatea cazuri.

Ma gandeam acum cateva zile ca aceia care cer pentru altii, sa ofere ei. Si aceia care cer pentru ei, sa tot ceara. Pana primesc. Cat valoreaza munca lor comuniunala. Si sa dea ei, cui simt. Cui vor.

Mama mi-a dat 2 mere.

Unul l-am dus in Biserica.

Unul, unei cresetoare.

Trebuia sa il dau unei tinere care cerea pentru bolnavii de cancer.

Am gresit. Poate ma ajuta cineva sa imi indrept greseala.

Un paradox: Numarul specialistilor, ca si al robotilor, in toate domeniile, creste in progresie aritmetica, al perturbatiilor ( vezi dualism ingineri / Cioran ) , in progresie geometrica.

“Ex nihilo, nihil”. Dumnezeu/ Constiinta ( pentru atei ) a dat, in afara de viata, multa cunoastere, doar acelora carora le-a iesit sufletul prin cap.

5 mai 2014

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus