Scenariu

Luminatia Voastra,

Marite Padisah,

            Niciun neam de pe fata pamantului nu mi se pare mai maret, decat jidanii. Niciunul, mai priceput in uneltiri, tradari, zavistie, certuri, razboaie, revolutii, procese, executii, stigmatizari si linsaje publice. Pe barba Profetului, noi, fata Semilunii, judecam cu iataganul. Ei judeca cu intriga, calomnia, si cu banul. Noua, ne plac femeile. Ei, sunt curve. Noi, cinstim femeile. Ei, le folosesc.  Noi, supunem cu frica de moarte. Ei, supun cu stahanovismul muncii si al plangerilor. Noi, ne-am retras la noi acasa. Ei, ca paduchii, impanzesc lumea. Orbii nostri nu vad. Ai lor, fac prapad. Ei mananca carne de om. Noi, serbet, si pilaf, si berbec. Noi mangaiem cu mainile noastre. Ei se mangaie cu mainile altora. Ca si cum, noi, barbatii, ne-am sui pe mormantul Profetului, de la Mecca, si ne-am mangaia, unii pe altii! Si femeile noastre s-ar cocota si ele, acolo, si s-ar mangaia intre ele!   Popii nostri au cap de lemn. Dar au privire agera. Nu se pricep la calcule. Dar stiu sa cantareasca.  Si daca Allah, laudat fie-I numele, le-ar fi dat ca Profet, pe Maritul Mohamed, jidan de neam, si circumcis, l-ar fi ucis in chinuri. Scarba mi-e, Marite Padisah! De bogatia lor chioara! De zgarcenia lor proverbiala!  De testele lor de fidelitate! De toata Kabala lor, Seitan s-o arza!

– Aferim, Amza Pasa! Cum pot sa te ajut?

          – Indupleca imamii, Marite Padisah, sa se roage lui Allah pentru ca sa le vina mintea la cap. Pentru ca inima, nu au. Sa nu mai faca ziduri intre ei, si lumea araba. Sa taca armele lor. Sa taca  armele noastre. Sa ne iertam unii pe altii. Sa nu mai arunce cu venin in  noi. Sa nu mai aruncam cu rachete, in ei. Stiu, Marite Padisah. Ranile trecutului sunt dureroase. Si ale lor, si ale noastre. Dar. Sa punem copiii lor intr-o camera, in intuneric. Si sa ii punem pe fiecare din ei, acolo, cu o sabie in mana. Si sa-l intaratam. Cu Duhurile noastre. Va lovi el cu sabia? Daca da, este slab. Va lovi in copiii lui. Daca nu, este puternic. Vom pune in aceeasi camera copiii nostri. Vom pune pe fiecare dintre ai nostri, si il vor intarata Duhurile lor. Poate ca noi am ajuns jidani.

          Daca fiecare jidan va trece de testul acesta, fara sa omoare niciun copil, ne este frate. Dar sa nu uitam, Marite Padisah, ca oamenii sunt schimbatori  Darmite un jidan. Si Pamantul care ne tine pe toti, arde in tamaieri, ca sa facem tot teste.

Avem, Marite Padisah, pana acum, 23 de milioane de copii care au murit taiati de legea jidaneasca. Sunt nostalgic. Pe vremeau lui Ceausescu, nu se intampla asa ceva. L-au omorat, pentru ca incercau sa-l sminteasca. Si nu le-a facut pe plac. A fost, este si va fi un Roman Adevarat, un Voievod, un Martir, si un Barbat Adevarat.

Noi ramanem cu povestile, Luminatia voastra. Ei, cu calea, adevarul, si viata.

Noi, cu dragostea. Ei, cu Alesii.

Noi, cu teatrul. Ei, cu sangele altora, pe maini.

14-16 ianuarie 2014