Aflam de la atasatul nostru cultural la Choicago, prin telefon:
– Grupuri de revolutionary indignati au inconjurat azi mormantul poetului Adrian Paunescu, din cimitirul Belu, cerandu-i socoteala pentru odele inchinate tarii, sefului statului si poporului roman. Aflat la un pas de a fi dezgropat, poetul s-a refugiat in centrul capitalei, dand sa se agate de gratiile gardului elegantei si deschisei cladiri a ambasadei SUA la Bucuresti, pentru a se salva de linsajul mandriei nationale.
Aici, insa, stupoare. In locul Ambasadei, se afla o gradina zoologica. Cu oameni in custi. Si un grup galagios de maimute ii cercetau cu atentie, si faceau pe ei – experimente inovatoare, specifice epocii sacre de lumina pe care o traim, deja.
Poetul a avut, pentru o clipa, si imaginea statuii libertatii: era un grup de 3 maimutoi. Cu barba. Se puteau citi chiar 3 nume: Lincoln. Whasington. Grant. Si toti 3 spuneau, in cea mai perfecta limba americana: “Se poate?”
Ingrijorat de situatia lui personala, numai, si a familiei lui, poetul a alergat pana la marginea capitalei, urmarit de rebeli si militanti pentru demohotie, si libertatea ei, descoperind ambasada intr-o pustie, un desert, in Baneasa. Printre cactusi, pietre, roci miscatoare, nisipuri. Doar la intrare, un staul, pentru cei care solicitau vize, in care intrau unul cate unul.
Acolo, pe centura, gays ( oamenii ) ambasadei dirijau gays ( baietetii ) spre America, catre punctual de triere al obedientilor regimului in continua schimbare.
In acest moment, poetul Adrian Paunescu s-a trezit, si a adormit mai departe. Chiar nu avea pentru ce sa se destepte. Toate cele scrise mai inainte de el, erau si mai bune, si mai drepte, si mai adevarate.
5 iunie 2014
