La 30 ianuarie se împlinesc 160 de ani de la naşterea lui I.L. Caragiale, unul dintre clasicii literaturii române alături de Mihai Eminescu şi Ion Creangă. Tot în acest an, în luna iunie, se vor marca 100 de ani de la moartea marelui dramaturg.
Născut la 30 ianuarie 1852, în satul Haimanale – astăzi I.L. Caragiale, judeţul Dâmboviţa, a urmat Gimnaziul ‘Petru şi Pavel’ din Ploieşti, studiile liceale terminându-le la Bucureşti.
S-a remarcat cu predilecţie în dramaturgie, prin originalele comedii de moravuri: comedia în două acte ‘O noapte furtunoasă’ (1878, premiera la 18 ian. 1879 la Teatrul Naţional din Bucureşti, publicată în ‘Convorbiri literare’ în oct.-nov. 1879) – capodoperă a dramaturgiei româneşti, farsa într-un act ‘Conul Leonida faţă cu Reacţiunea’ (1880, publicată la 1 febr., premiera la 16 apr. 1912 la Teatrul Naţional din Bucureşti), comedia în patru acte ‘O scrisoare pierdută’ (1884, premiera la 13/25 nov. 1884 la acelaşi teatru), comedia în trei acte ‘D-ale carnavalului’ (1885, jucată la 8 apr. şi publicată la 1 mai); drama ‘Năpasta’ (1890, premiera în acelaşi an, la 3 febr.), alături de câteva piese de mai mică valoare.
Ca nuvelist, Caragiale a cultivat proza de observaţie psihologică şi naturalistă (‘O făclie de Paşti, ‘Păcat’, ‘Două loturi’, ‘În vreme de război’) şi fantastică (‘La hanul lui Mânjoală’, ‘Kir Ianulea’). A tradus din M. Twain, Ch. Baudelaire, E.A. Poe ş.a., iar opera sa a fost, la rândul ei, tradusă în numeroase limbi.
La 9/22 iunie 1912, I.L. Caragiale a încetat din viaţă la Berlin. Mai târziu, a fost înmormântat la Cimitirul Bellu din Bucureşti, nu departe de Mihai Eminescu. A fost ales membru de onoare post-mortem al Academiei Române (28 oct. 1948).
