Te afli aici: Acasa » Cultura » CULTURA / Despre invidie: Invidia mărturisită sau nu, este totdeauna semn de inferioritate. Simion Mehedinți

CULTURA / Despre invidie: Invidia mărturisită sau nu, este totdeauna semn de inferioritate. Simion Mehedinți

CULTURA / Despre invidie: Invidia mărturisită sau nu, este totdeauna semn de inferioritate. Simion Mehedinți

Nocivă pentru societate și probabil pentru destinul unei patrii, devine invidia oamenilor mici, deținători de funcții mari.

Se spune că funcția îl schimbă pe om. Eu cred invers: într-o funcție, ai curajul mai mult ca niciodată, de a fi tu însuți. Cu un suflet posedat de invidie, ai ocazia, de care te miri, de a deveni tiran și faci legi (scrise / nescrise) pentru a reprima în jurul tău, concurența. Sau aduci lângă tine, indivizi pe care-i știi nepregătiți, în orice caz, inferiori ție, și-ți distribui prin intermediul lor, deciziile înguste, precum și părerile critice, dar nejustificate, despre travaliul altora mai deștepți.

Invidia este un păcat. Cei care sunt în influența ei nefavorabilă, pentru a da curs în faptă, acestui sentiment care le chinuie sufletul, recurg la compromisuri. Mă gândesc la falsele iubiri dintre femei tinere și bărbați în vârstă, dar bine situați în domeniul lor, sau chiar la mezalianțe, la modă astăzi.

Cei atinși de invidie sunt catonici în mod excesiv față de colegii din categoria lor de vârstă (leatul lor), în schimb, destul de lingușitori cu aceia care au puterea de a-i ajuta să parvină. Se dedublează, abandonând onestitatea elementară. Se erijează abuziv în ceea ce își doresc să devină, față de lumea obișnuită, pentru ca în cazul în care cărțile se vor fi făcut pentru ei, cercul unde au avut interes, să-i primească fără opoziție, și se arată neajutorați față de cei mai puternici, bineînțeles, ca să le ofere sprijin.

Față de o persoană invidioasă trebuie să fim doar precauți, și nu s-o combatem: fiecare pasăre pe limba ei piere. În contradicție, s-ar descătușa cu acele vorbe care știe că trebuie auzite, având oroare de sinceritate, deci dacă o băgăm în seamă, ar deveni egala noastră într-o aparență văzută de mai mulți; și-ar crea culoar în lumea noastră, iar cu prima ocazie, ne-ar bârfi și în timp, în fel machiavelic, va manipula oamenii importanți din anturajul nostru.

Tendința de a obține mai mult devine sursă de bază a invidiei.

Comentarii (8)

  • Corina Negrea

    O temă extrem de interesantă, expusă într-un mod remarcabil!
    ,,Numai după invidia altora iti dai seama de propria ta valoare” (Tudor Mușatescu) –adică numai cel ce se simte meschin ne poate invidia. În doze mici, invidia ne poate fi utilă întrucât ne sporește încrederea în noi înșine, ne dezvoltă sentimentul autoprețuirii iar celui ce ne invidiază spiritul de competiție.
    Invidia este însă întâlnită în exces, permanent în jurul nostru și, este precum o boală, ne destramă spiritual, ne dezumanizează și ne dezbină ca și colectivitate.

  • ionescu

    Ai dreptate, Corina. Insa de ce sa ne grabim sa gasim resursa ambitiei noastre, tocmai in invidia fata de ce face altul? Spiritul competitiv survine si planului nostru de a merge in fata, de a atinge un scop bun.

  • Riviana Deny

    Cred că există un raport invers proporțional între sensibilitate și invidie. Invidia este mai degrabă un reflex al trăsăturilor imoral- umane, care ne face să devenim nesimțiți în faptă (,,catonici în mod excesiv”) și în vorbire
    ( ne-am ,, descătușa cu acele vorbe” cu care am eticheta deliberat persoana pe care o invidiem, formându-i o atmosferă defavorabilă între cei din jur ).

  • Cerasela Ena

    Felicitări!O temă pe care ați relatat-o analitic și în profunzime!

  • Corina Negrea

    Re: Mă gândisem numai la competiția ce se crea în clasa pe vremea ce eram elevă. Azi unde-i ,,spiritul competitiv” și ,,planul” individual de a ,,atinge un scop”? Nu l-am intalnit în rândul elevilor mei.Invidia survine, azi, doar din faptul că eleva X. e mai frumoasă sau mai bine îmbrăcată ca mine.

  • Corina Negrea

    sau că elevul Y. are mai mulți bani etc.
    ,,Tendința de a obține mai mult devine sursă de bază a invidiei”.Într-o societate meschină, tendința de belșug spiritual s-a diminuat, tinzând către zero.
    P.S: Regret aceste observații caustice, dar survin din realitate.

  • Anca

    BRAVO!!!Eseuri mereu cuceritoare prin pluritatea tematicii abordate, de regulă captivante prin caracterul ilustrativ, adevarate pilde reflexive și parigorii sufletesti.Oferiți totdeauna cel puțin un exemplu remarcabil, o soluție demnă, un balsam afrodisiac.

  • adriana gamalan

    Felicitari!! Un eseu extraordinar,iar tema aleasa este tot mai des intalnita.De ce trebuie sa existe invidia?Sa purtam pica unei persoane doar pentru ca are ce nu ai tu ? Din punctul meu de vedere, suntem prea plini de noi , daca nu am mai fi atat de rautaciosi ,poate ca invidia nici nu ar exista.

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus