| Edmond de Haraucourt |
RONDEL DE L’ADIEU
Partir c’est mourir un peu,
C’est mourir a ce que l’on aime :
On laisse un peut de soi-meme
En toute heure et dans tout lieu.
C’est toujours le deuil d’un voeu,
Le dernier vers d’un poeme ;
C’est mourir a ce que l’on aime.
Et l’on part et c’est un jeu
Et jusqu’a l’adieu supreme
C’est son ame que l’on seme,
Que l’on seme en chaque adieu :
Partir, c’est mourir un peu.
Şi, în limba română a lui Tudor Arghezi:
RONDELUL DESPĂRŢIRII
La orice despărţire murim cîte puţin.
Te simţi mai singuratec, mai strein.
E un adio dragostei lăsate,
un cîntec îngînat pe jumătate,
Un doliu-al legămîntului făcut,
Zăbranicul nădejdii jurate la-nceput,
o amintire goală-a zălogului pierdut.
Te-ai despărţit odată, ca din glumă,
cu-o-mbrăţişare parcă şi postumă.
La fiece plecare, pînă la cea din urmă,
cîte ceva din tine, rămas întreg,
se curmă.
RONDELUL DESPĂRŢIRII
Despărtirea înseamnă să mori câte-un pic –
Este un bun rămas iubirii din tine,
Se lasă un gol, o fărâmă din sine,
În timpul şi spaţiul ce curg, în nimic…
Este doliul unui legământ fericit,
Este ultimul vers al unui poem,
Este moartea a tot ce-ai iubit ..
Te-ai despărţit, într-un joc de nimic,
Şi până la despărţirea , din urmă,
Fiecare despărţire este sufletul tău ce se curmă,
Despărţirea înseamnă să mori câte-un pic…
10 noiembrie 2011
Traducere Jianu liviu-Florian
