Uneori, adevăratul profesor rămâne pe ciornă. Este greu de explicat. Fruntaşa Surcea a avut într-o bună seară inima amară. De ce, draga mea? Am un gust amar. Ce s-a întâmplat ? Am văzut un bărbat care m-a impresionat, în sală. La repartizarea profesorilor pe catedrele libere. Era îmbrăcat impecabil. Era liniştit. Aştepta. Calm. În sală era uneori un adevărat vacarm. Nu s-a ridicat de pe scaun. Nu a rostit un cuvânt. Aştepta să îi vină rândul. Toţi intrau în faţă. Mă uitam din când în când la el. Avea o ţinută impecabilă. Era subinginer. Avea studii superioare. Dar nu avea post în specialitatea lui. Lucru grav… Ca să obţină totuşi un post, a absolvit şi o şcoală postliceală de maiştri. S-a decalificat. Nu avea loc nicăieri în societate. Bine, asta nu este numai problema lui. Este problema oricui. Nimeni nu este sigur pe un post un ziua de azi. Aşa este. Totuşi, te uiţi cum ajung unii la o vârstă, şi se agaţă de orice pai, se decalifică chiar, pentru a avea o pâine. Şi ajung ca profesorul care a fost trecut ultimul pe curat.
Ce s-a întâmplat ? Nu îl dorea nimeni. Nu cunoştea pe nimeni. Toţi directorii îl pasau de la unul la altul. Îi aveau pe ai lor. Toţi cioroii, te uitai la ei, îţi era şi ruşine, toţi adunaţii, agramaţii, I-au luat-o înainte. A rămas ultimul. Şi a luat, cu mult noroc, ultimul loc. L-am ajutat, fără să ştie. L-am ajutat să prindă ultimul loc de pe lista de profesori maiştri. Dar ce specialitate avea ? Electrică. Nu se caută. Şi atunci, ce se caută, totuşi? O să te mire. Se caută instructori şi profesori maiştri auto. Câte 10 locuri pe liceu.
La sfârşit, era trimis ca o minge de la un director la altul. Este normal. De ce ? Uite, am un exemplu foarte aproape. Imaginează-ţi un om care pune gresie, repară WC-uri, pune faianţă, tencuieşte, ară, cară, transportă, sapă, pe la toţi directorii. De azi şi de ieri. Pe gratis. Eu l-am plătit când am apelat la el. Da. Asta aşa e. Ei bine, omul acesta are gradul didactic, pe curat, cel mai mare, în Uzina Viselor. Evident, şi cel mai bine remunerat. Altădată, scos din sărite de grosolănia şi tupeul unui şef tânăr, sunt avertizat cu voce joasă de Sfântul Mitică Le Grand că tinerelul a montat alarme auto, pe gratis, la toţi directorii din Uzina Viselor …Deci, este bine să fiu rezervat…Adică? Adică, trăim într-o societate paralelă: sclavii datoriei sunt nişte naivi care nu au prudenţa să îşi confecţioneze, pe lângă diplomă, sau, în argou, „patalama”, şi scările de relatii spre propăşirea familiei… Ce atu avea profesorul tău, să fie trecut de vreunul din ei, pe curat? Cunoştinţele profesionale? Ţinuta? Calmul? Probitatea? Eleganţa?
Fii primul care comentează