CULTURĂ / Despre viitor: Omul nu este propriul lui prezent. El este propriul său viitor. (Constantin Noica)

Despre viitor: Omul nu este propriul lui prezent. El este propriul său viitor.

(Constantin Noica) Viitorul a preocupat de la începuturile istoriei, omul. Cercetările în domeniu, acumulate în partea lor, au creat baza unei științe relativ noi, futurologia.

 

 

Eminescu însuși a avut un interes nobil, asupra viitorului țării, însă. În ceea ce

privește viitorul individual, descoperise în studiile asupra filosofiei schopenhaueriene, de la

Facultatea din Berlin, că valabil este numai prezentul: Viitorul şi trecutul / Sunt a filei două

feţe, / Vede-n capăt începutul / Cine ştie să le-nveţe; / Tot ce-a fost ori o să fie / În prezent le-

avem pe toate, / Dar de-a lor zădărnicie / Te întreabă şi socoate. Trecutul și viitorul sunt

numai posibilități, dimensiuni virtuale, cu alte cuvinte. De la acest principiu, se încheagă și

observația filosofului Constantin Noica.

 

Omul știe în spate istoria. Prezentul constituie prilej de pregătire și de aruncare în

luptă, pentru un scop, de sacrificiu eventual, pentru a-ți asigura finalul în culmea dorințelor

tale (de aprigă viață).

 

Într-a XII-a, eu am învățat cel mai mult față de restul claselor. Veneam de la

școală, în jur de ora 13,00. O oră, mă odihneam în pat, cu ochii închiși. În niciun caz nu

 

puteam dormi ziua, cum nu pot nici azi. De la 15,00 până la unu dimineața, învățam fără

 

pauză, având televizorul și radioul oprite. Expuneam de exemplu, oricând apariția

 

în diacronie, a volumelor lui Lucian Blaga sau ordinea la tron, a conducătorilor de

 

Imperiu Roman, de la Romulus încoace. Era partea cea mai simplă. Îmi băteam

 

capul cu analize gramaticale și cu traduceri din latină. Mă hotărâsem să învăț. Dacă

 

astăzi spun că las pe mâine ceea ce am de citit acum, la fel voi face și mâine și voi

 

trăi astfel într-o permanentă amânare. Oricum, efortul se duce, odată cu vremea,

 

în groapa generală a istoriei. Rezultatul efortului, anume știința pe care o capăt,

 

rămâne și-mi justifică ambiția – pe atunci, aceea de a intra la Facultatea de Litere.

 

De asemenea, este fascinantă ideea călătoriei în timp. Aveam o Bibliografie

 

colosală în domeniu. Auzisem în studenție, un ziarist extravagant, că într-un OZN, s-

 

au găsit oameni din viitor, vorbitori de o engleză perfecționată, așa cum ar ajunge ea

 

peste sute de ani, o engleză stilizată, deci. Eu însă, în viitor, în locul bătrânului care

 

voi fi, vreau să mă aflu pe mine, cel de până astăzi, cu ambiții mari, de a-mi servi

 

pasiunile mai bine.

 

Aceasta este forța de a fi propriul tău viitor: să-ți trăiești pasiunea (lucrului pe

 

care-l faci) zilnic, fără a-ți păsa de eternitate.

 

Dan IONESCU

 

Related posts

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.