Eroul Azorel

Eroul Azorel, care poate fi subiectul unei scenete, este excelenta povestire, scrisă în clasă, la o lucrare de control din aprilie 2012, împreună cu alte subiecte, de către un băiețel de 10 ani.

Pe un spațiu scurt, pretins de cerință: numai câteva rânduri!, sunt îmbinate, în mod exemplar, narațiunea și dialogul. Textul redat aici respectă întocmai originalul: titlu, alineate, semne de punctuație și de ortografie etc.   

 

 Eroul Azorel

de Teodor Matei Ionescu

 

(lucrare de control, aprilie 2012)

 

            Ziua a început bine, dar dintr-o dată noua ușă făcută de bunicul meu (la un coteț de pui, n.n.) se desprinde și cade la pământ. O coțofană vede această întâmplare așa că zboară grăbită spre puișori.

            Azorel vede coțofana așa că latră la ea și parcă ar fi zis:

–          Pleacă de aici, coțofană rea! Nu o să iei niciun puișor.

            Stăpânii lui Azorel, adică tatăl, mama, bunica și bunicul meu aud lătratul lui și vin repede. Bunica zice:

–          Cred că e un hoț.

–          Nu, nu este, este o coțofană. Mă duc să iau mătura.

Bunica și bunicul se duc la coteț și gonesc coțofana:

–          Pleacă, pleacă!

Și coțofana fuge mâncând pământul.

Bunica îi mulțumește lui Azorel:

–          Bravo, Azorel, știam că ne vei ajuta. Uite un os drept răsplată. Bravo!

Related posts

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.