Te afli aici: Acasa » Cultura » Eseuri pe teme date » Despre atitudinea luptătoare: Biruința nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta. N. Steinhardt

Despre atitudinea luptătoare: Biruința nu-i obligatorie. Obligatorie e lupta. N. Steinhardt

Mihail Sadoveanu, Marin Preda sunt nume enorme și totuși cine le mai rostește astăzi ca înainte și ce mai scriu criticii literari despre ei: mai nimic. La modă, sunt alte nume, pe care diverse găști vor să le scoată cu orice preț, în față, uitând fundamentalul: cartea trebuie comentată, iar nu omul.

Te întrebi ce rost are să mai scrii, în contextul deșertăciunii care cuprinde totul, de la materia care oprește elanul la spiritul inventând, ca în Scrisoarea I de M. Eminescu sau în Noapte de noiembrie de Al. Macedonski: devii pretext, în cazul în care ai fi strălucit (în timpul vieții) ca marii scriitori – dacă nu, nici măcar atât – pentru alții de a se lăuda pe ei.

Oricând, vine peste tine opinia – azi când trăiești, formulată pe la spate, unuia fără vocația ta sau cu un nivel de muncă submediocru, dar bine stând în anturaj, care te neagă și după el se pot lua și alții onorabili, duși de val.

Ce e de făcut atunci? Să îngropăm uneltele de scris? Să rupem manuscrise? Să ștergem viziuni? Să ne supărăm pe sat și să plecăm departe, în preocupări mici, dar bănoase, pe care le poate face oricine?

Dacă ai o pasiune, consum-o în specificul ei, fără a-ți păsa de nimic. Importantă este lupta (strădania) într-adevăr. Posteritatea nu mai ține de tine.

Comentarii (4)

  • Jianu Liviu-Florian

    Foarte frumos.
    Marc Aurelius (Inparat roman) ne indemna sa facem orice lucru de care ne ocupam, ca si cum ar fi ultimul pe care il facem in viata.
    Iar Ioan Es. Pop, un Imens poet anonim al prezentului, scria, in volumul “Unelte de dormit”: “Istoria este poezia invingatorilor./ Poezia este istoria invinsilor.”

  • Kristian Carla

    Cel ce gândește mult și simte intens și nu transmite impresiile și gândurile sale riscă să explodeze. Omul trăiește, deci inspiră și expiră, și nu știe care-i rostul existenței sale, luptă dar arareori se întreabă pentru ce luptă, consumă poate mai mult decât îi este necesar și produce dar nu conștientizează ce și pentru cine produce. Artistul (deci și scriitorul) oferă după natura viziunii, nu numai contemporanilor ci și generațiilor viitoare (respectând premisa ,,dezvoltării durabile”) tabloul epocii sale.

  • Corina

    „Eu văd aer! aer!” ar exclama (precum pictorul M. Bunescu) scriitorul în entuziasmul său timp în care pana vibrează, alunecând fără să vrea dirijată de gânduri, în seninătatea creatoare, dând naștere unor opere ce vor configura viața morală a cititorilor.

  • Riviana

    Dă-mi voie să te contrazic. Editarea în cadrul ,,Bibliotecii pentru toți” atestă faptul că romanele lui M. Preda sau Mircea Eliade s-au vândut până la epuizare, în tiraje uriașe, într-o perioadă în care, după cum s-ar crede, obiceiul lecturii este pe cale de dispariție. Acest fapt relevă o certitudine istorico-literară, un scriitor mare rămâne actual…
    Nu trebuie să extindem deșertificarea până la granițele ,,totului”, există o picătură de verdeață pe zidurile abisului existențial ce ia amploare prin simpla încolțire a unui sâmbure de ,,vocație”. Și ai dreptate, când ,,ai o pasiune, consum-o în specificul ei, fără a-ți păsa de nimic”!

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus