O duduie, să-i spunem Anabele, de la sucursala unei bănci, a greșit față de mine client. Nu m-ar fi deranjat dacă eroarea ar fi venit din travaliu profesional (cine muncește greșește). Oricui i se poate întâmpla. Dar ea a greșit din punct de vedere al omeniei pentru că nu s-a ocupat de caz (n-a muncit) și a încercat să se prefacă (în albină). Și aici mi-e foarte greu să iert. M-a invitat la sediul băncii pentru ziua a doua a convorbirii telefonice. Am mers; ea nu era acolo. Că n-a știut că trebuie să plece etc. Telefonul s-a inventat cam demult, pare-mi-se. În sfârșit, cu o grabă sub a cărei presiune m-a făcut să stau, pentru obținerea unui credit pe care nu mi l-am dorit neapărat și pentru care tot ea m-a contactat – ofertă pentru clienți deosebiți (ca mine, care mi-am plătit ratele fără întârziere etc.) i-am dus acum o lună, adeverința cerută, care, mi-a confirmat, e bună. Mai am două zile până la plata ratelor lunare și nu știu cum să le achit, în forma veche sau nouă, care înglobează partea creditului recent. I-am zis destule, telefonic, la modul decent, desigur, dar ferm:
– M-ați sunat, mi-ați spus că este o ofertă pentru un client deosebit? Nu v-ați purtat cu mine așa. O bancă se gândește să asigure un concediu bun clientului, să-l ajute să-și desființeze o datorie, nu să-l streseze: v-ar plăcea să fiți chemată din concediu, pentru o problemă, la serviciu? Darmite, în cazul meu, pentru un punct? În o lună de zile, cum zilnic mergeam la serviciu, îmi puteați cere până astăzi, când sunt în vacanță, menționarea unei date și contabila nu ar fi scris-o, ar fi pictat-o…
Alt caz, despre educație sau despre unde nu găsești: în dreptul celor care, aleși de oameni, îi uită.
Cu toate cele de mai jos, nu credeți că ne e mai bine fără politică și politicieni?
Sunt cei mai educați (doamnele blonde își poartă atât de tacticos pantofii și gențile, eticheta produselor mai importantă ca o idee a lor, dar nu contează), cei mai deștepți (băieții deștepți!), cei mai instruiți (numai ei au știut ce e mai bine pentru învățământ și sănătate), sunt performanți (vorbeau de salarii în funcție de performanță) – iată performanța lor: într-o săptămână, dacă ai o rată la vreo bancă, ți-ai cheltuit salariul pe mâncare (pe cele absolut necesare, nu finețuri).
Celor încă deținători de putere le-aș spune: sunteți atât de buni, încât un secol vrem să stăpâniți, nu aveți pic de aroganță; ați adoptat în mod corect legi, fără pic de încrâncenare interesată și absurdă (v-a păsat de țară, la fel, de locuitorii ei. Pentru voi, țara e un spațiu, un decor, cei care o locuiesc, o întâmplare de oameni, deloc un întreg). Partea de bani, luată, din politică bună, din salarii și pensii, unde a ajuns și care este urmarea pozitivă? Parcă aș vrea să aflu: ți-am luat ție din bani și uite, au ajuns în punctul y al economiei sau al statului și aici au ajutat la… Dar ei nu trebuie să-mi explice: au tot dreptul, sunt conducători de noroade, de ce să-i întreb? Știu ei mai bine ca mine ce e folositor pentru mine și pentru orice pui de cetățean. De ce să-mi spună? Ce mai vreau? Nu-mi e de ajuns? Doar m-am chinuit destul, fără să-mi revin din ciuntirile grosolane (pardon! Chibzuite) până astăzi. Am făcut ce trebuie pentru mine: m-am sacrificat. Mori azi (te sacrifici azi pentru binele lor viitor și mai ales de acum) și reînvii mâine, poimâine (dacă uită să-ți spună și când să reînvii?), doar suntem Christoși (ne facem vii la comandă și la termen, după ce am dat ortul popii tot strângând de zor cureaua); nu cumva creștini? Totuși vreau să mi se spună: din banii respectivi (luați din salarii, pensii ș.a.) s-au înfăptuit unu, două, trei lucruri, anume: x, y, z… E mult cât întreb?
Unde se întâlnește educația mea (nu am în vedere instrucția / studiile) cu a celor mai sus menționați sau cei șapte ani ai mei de acasă, cu ai lor? Când dintre prietenii din copilărie, de care m-am ascuns în ajumita (de-a v-ați ascunselea) sau am dat cu mingea în nouă pietre (castel), destui sunt în urmă la capitolul omenie? Slavă Domnului! Am stat și am reflectat, după ce am scris acest rând: totuși, dintre amicii mei vechi, este invers: destui au omenie.
Prin sine se poate ridica poporul; îi trebuie numai scânteia.
