Despre muncă: Cine a înălțat munca până la iubire, acela a coborât raiul pe pământ. Simion Mehedinți
Munca într-un domeniu devine plăcută în momentul în care ai învățat foarte bine ceea ce ai de făcut. De acum încolo, travaliul va fi un prilej de bucurie pentru tine, iar domeniul unde îl desfășori, o scenă pe care tu îți vei juca rolul cu pricepere și eventual, cu surplusul de vocație primit de la natură (în profesia aleasă, nu în teatru sau și în teatru, dacă ți-ai ales preocuparea de actor). Autorul se referă la dragul de a munci, pe care dacă îl ai, totul se schimbă, în virtutea faptelor, în jurul tău.
Raiul pe pământ – trebuie să fi fost când țăranul, fără presiunea învoielii cu stăpânul sau fără auspiciile vreunui contract (de preluare a produselor care astăzi ce bine e să fie!), mergea la câmp fluierând, în spate cu sapa sau coasa, secera etc., în funcție de sezon, pe sub crengi unde păsări își cântau liniștea; el știa, din tată în fiu, cum se fac muncile respective, din hărnicia personală având ocazia de a ridica un rai minor, adică o gospodărie cum se cade. Avea timp să vadă mișcarea naturii, a cosmosului. La un asemenea rai terestru, cu mult mai înainte, râvnea Vergiliu. Când e vremea cositului, în grădina verde, sub amurg, îmi aduc aminte de sfaturile poetului latin, că iarba, înmuiată de rouă, se cosește mai bine la ultimele raze ale lunii; când pe lângă mine, în vacanțele pe care le mai petrec la sat, trece o turmă veselă de capre, pe dinainte-mi străbate imaginea păstorului roman, trăitor în casă rudimentară, moțăind în destule nopți, sub stâncă, însă foarte fericit de a prinde, cu o privire încântată, iezii abia fătați, șuvoiul de lapte lăsat în urmă de ugere grase, iar cu urechea, melopeea porumbelului sălbatic aterizat în ulm.
Dorința de a reveni la traiul simplu, la modernismul simplității, e din ce în ce mai puternică astăzi. Orășeanul caută refugiu în casă obișnuită, din lemn chiar, într-o margine de sat, pe unde să nu mai treacă mașini, cu o grădină modestă, care să-i dea legume proaspete, cu pomi puși de mâna lui;
Articole din aceeasi categorie
-
Despre bunătate: Bun cu adevărat e numai acela care nu lasă a se săvârşi răul împrejurul lui. Adevărata bunătate e vitează.Nicolae Iorga
-
Despre politeţe: Politeţea rămâne totuşi azi, ca şi ieri, singura formă controlabilă şi educabilă a empatiei, a înţelegerii celuilalt. Ioana Pârvulescu
-
Despre calităţile umane: Nu e de ajuns să ai mari calităţi; trebuie să ştii cum să le foloseşti cu rost. Lucian Blaga
-
Despre munca eficientă: Trebuie să existe o anumită concordanţă între acţiuni şi planuri, dacă vrem să scoatem din ele toate roadele pe care le pot da. Lucian Blaga
Comentarii (6)
Lasati un comentariu
You must be logged in to post a comment.
Riviana
,,Nu te aștepta la nimic bun din partea unui om, dacă muncește numai pentru traiul lui, dar nu și pentru veșnicia lui”( Antoine de Saint Exupery). Totuși, dacă am avea niște moșteniri colosale sau niște depozite bancare necesare existenței, câți am mai munci?
Platon disprețuiește munca, considerând că „nici încordarea muncii ca efort uman de un tip special, nici artificiul tehnic ca invenţie inteligentă, nici gândirea tehnică prin rolul formativ al raţiunii” nu corespunde esenței firii omului.
După actul lui Prometeu, care a răpit focul din fieraria lui Hefaistos să-l aducă oamenilor, travaliul este tributul pe care omul trebuie să-l dea zeilor.
Chiar, iubirea fiind aripa care ne ridică sufletul la D-zeu, și munca dacă ar fi făcută cu pasiune ne-ar înobila sufletește, dar din păcate realitatea ne aruncă pe șantierul plictisului, de unde ne procurăm cu trudă pâinea noastră cea de toate zilele.
Sorina
Se pare că te-au inspirat ,,Georgicele” lui Publius Vergilius Maro în toată descrierea aceasta mirifică a vieții rurale. Într-o epocă a ,,urbanizării”, ,,viața la țară” apare ca o binecuvântare.
Jianu Liviu-Florian
<>
Jianu Liviu-Florian
“Munca l-a facut pe om.” Pe unii, rari, i-a facut oameni…
Kristian Carla
,,Dorința de a reveni la traiul simplu, la modernismul simplității”, poate fi ,,din ce în ce mai puternică”, dar vâjâitul vântului în horn, ,,melopeea” greierașului sau a ,,porumbelului sălbatic aterizat în ulm” și culorile asfințitului nu ne mai spun nimic astăzi, din păcate.
Adi
Descrierea vieţii rurale imi aduce aminte de bunicul meu care chiar aşa făcea. Dimineaţa pleca de ex. la tăiat de vie. Îşi lua cu el traista cu mâncare din care nu lipsea jumătatea de vin iar la ora opt, dupa putină muncă işi lua micul dejun, în acordurile privighetorilor, cucului, sturzilor, pitpalacilor, un regal al concertului naturii, apoi cu mai mult pathos continua munca. Of doamne ce viaţă! Ce poate fi mai frumos în lumea asta?