Shalom. Sunt sigur ca nu v-ati dat un raspuns foarte sigur in ceea ce priveste suferinta lui Iov. Poate nici nu v-ati mai gandit la aceasta problema…Nu e rau, prieteni ! E mai bine sa nu gustati nicio lingurita de suferinta in viata. Vorba mamei mele Sheina , Hashem sa-i dea sanatate , “ Cel de Sus ne incearca cand suferim “. Dar ce ne facem cand ea pica totusi peste noi, ca un traznet dintr-un Cer mut ? Fiindca nu ne cunoastem niciunii destinul, si nu putem sti ce va fi cu noi peste o saptamana, o luna sau un an.
Insa eu , Itzik Strul ratacitorul, m-am tot gandit la Iov in acest rastimp. Aceasta problema nu mi-a dat pace; si inca, tot batand drumurile de la comunitate jidoveasca la alta, i-am intrebat si pe inteleptii nostri. Cum sa nu! Ca de-asta le-a dat Cel de Sus intelepciune! De ce a trebuit Iov sa sufere, daca era inocent in Fata lui Dumnezeu ? De ce trebuie sa sufere un om bun, la urma urmelor ?
O incercare de raspuns ne este oferita in cartea lui Iov , incepand cu versetul al saselea. Fara tagada numele vinovatului este Satan sau Lucifer, ingerul cazut prin razvratire, pe care actualitatea terestra pare sa-l intereseze in cel mai inalt grad. El vine la Tronul lui Dumnezeu “ de la cutreierarea Pamantului “ , iar Dumnezeu ii asculta impresiile de calatorie. Vesnicul instigator al omului impotriva lui Dumnezeu este prezentat in “ Cartea lui Iov “ ca provocator al lui Dumnezeu impotriva omului. El este acela care pune in joc fidelitatea lui Iov, care Il provoaca pe Dumnezeu sa- Si testeze robul, si numai in aceste conditii sa se laude cu un astfel de om.
Dialogul dintre Dumnezeu si Satan este amabil si cordial : “ L-ai vazut cumva pe Iov, servitorul Meu ? Nu-i asa ca este cel mai nepatat si cel mai loial dintre oameni ? “ – “ De ce n-ar fi ? ii raspunde Satan. El e bun pentru ca Tu esti bun cu el ; milostiv , pentru ca Tu esti asa cu el.Nimic nu-i lipseste lui Iov. Ia sa-l scuturi nitel, sa-l faci sa sufere, si vom vedea cu siguranta , adevaratul lui chip… “ In acest fel Iov devine obiectul unui pariu suprauman, actorul unei drame ale carei scene si acte le va juca fara sa le inteleaga rostul. Lui nu-i este dat sa inteleaga ce se petrece in jurul sau, simtindu-se asemenea unei frunze desprinse dintr-o creanga , impins incolo , tras incoace, neintelegand ca acest lucru face parte dintr-un plan prestabilit. O vreme chiar se intreaba daca la mijloc nu e vorba de o eroare de identitate sau de persoana.
Atunci cand il aduc in discutie pe Iov , invatatii Torei obisnuiesc sa foloseasca o anecdota in care jocul de cuvinte din Limba Ebraica devine, ca de fiecare data , savuros. Cu totul zapacit de napasta ce se pravalise asupra sa, Iov se indreapta catre Dumnezeu si-I spune : “ Stapane al Universului ar fi oare posibil ca o furtuna starnita in Fata Ta sa te fi facut sa confunzi pe Iyov ( Iov ) cu Oyev ( dusman ) “ . Si oricat ar parea de ciudat , din toate intrebarile puse de Iov, doar aceasta va primi un raspuns.
Prin zgomotul furtunii razbate Glasul lui Dumnezeu: “ Vino-ti in fire omule si asculta aici ! Am pus multe fire de par pe capul fapturii omenesti si fiecare fir isi are radacina lui. Eu nu incurc vreo radacina cu alta, cum l-as putea incurca pe Iyov cu Oyev? Am pus multe picaturi de apa in nori , si fiecare isi are izvorul ei; Eu nu amestec nici picaturile , nici norii, cum l-as putea confunda pe Iyov cu Oyev? “
Va fi Iov chiar atat de naiv incat sa-I sugereze lui Dumnezeu ca nu cunoaste bine semnificatia cuvintelor din lexic ? Intrebarea este o provocare, este o obraznicie evident deplasata, care tinde sa-L constringa pe Dumnezeu sa-Si justifice faptele, chiar si retroactiv. Daca tot este suferinta , macar sa fie motivata, intemeiata. Iov insa o prefera legata de o anumita intentie, nicidecum gratuita. Cu alte cuvinte, Iov prefera sa fie vinovat numai sa i se explice rostul , motivatia suferintei. Ceea ce pretinde el nu este fericirea, nici o reparatie in plus , ci un raspuns, oricare ar fi el, numai sa i se arate ca omul nu este o jucarie. Iata de ce Iov simte nevoia sa se reintoarca spre Dumnezeu, Singurul care i-ar putea oferi o farama de certitudine, Singurul care are Dreptatea absoluta in maini. Iov se ridica impotriva lui Dumnezeu pentru a merge catre EL. Pentru a-I auzi Glasul , chiar daca acest Glas il condamna.
Iov are nevoie de Dumnezeu pentru ca se simte singur, parasit de toti oamenii. Sotia sa , mama copiilor sai morti , indurerata peste masura de pierderea lor, ii propune o solutie extrema, renegarea lui Dumnezeu prin blestem, si abdicarea. Prietenii sai nu- i pot oferi decat mila si compasiunea, insa nu- i cultiva credinta , dimpotriva ii sporesc indoiala si sentimental fals de vinovatie. Iov sufera , dar ia lucrurile prea in tragic, sustin ei, pentru ca se complace in suferinta. Cum i-ar putea el convinge pe a cesti prieteni “ intelepti “ de absurdul suferintei sale ? El se razvrateste impotriva lor pentru ca ei refuza sa-l asculte pana la capat. In plan profund omenesc , revolta lui este indreptata impotriva propriei sale singuratati, pe care o stie indestructibila, caci ea Ii ascunde Fata lui Dumnezeu sub masca chipului de om.
Nu este nevoie de infrumusetarea scenei. Ea este magistral descrisa in “ Cartea lui Iov “ si graitor ilustrata in “ Midras “. Si Dumnezeu si Satan s-au retras in culise, iar Iov primeste vizita a trei dintre prietenii lui: Elifaz Yemenitul, Bildad din Suah si Tofar din Naamat. La prima vedere ei nu-l mai recunosc. El s-a schimbat, insa ei au ramas aceiasi. Recunoscandu-l in sfarsit , izbucnesc in lacrimi, isi sfasie hainele, isi pun cenusa pe frunte si, asezati jos , langa el, nu deschid gura sapte zile si sapte nopti. Midrasul explica acest obicei oriental : din deferenta fata de persoana in doliu, i se imita comportamentul. Vizitatorii lui Iov se ridica atunci cand se ridica el, mananca atunci cand mananca el, beau atunci cand bea el. Fara sa –i adreseze niciun cuvant. Exista dureri care cer o tacere pe masura lor; cuvintele le-ar trada. Amutiti , cei trei prieteni sunt emotionati, chiar cutremurati; cand incep sa vorbeasca ne deceptioneaza. Sunt flecari, sunt ipocriti ! Emotia lor e simulata. Trebuie sa aleaga , sa treaca de partea prietenului abatut , sau de partea lui Dumnezeu ( desi Dumnezeu nu le-a cerut niciun punct de vedere ). Se decid pentru o alegere proasta, insa una comoda. Deziluzia si tristetea lui Iov o egaleaza pe cea a cititorului. Desi strivit de nacazuri, prietenii sai nu mai contenesc sa construiasca teorii si sisteme privind necazul, amaraciunea si persecutiile.
Elifaz spune: “ Nimeni nu este fara de pacat, nici tu nu esti mai putin decat altii, cine stie ce vei fi facut, de ai adus asupra ta mania Cerului “ . Bildat incearca blandetea: “ De accord , vreau sa cred ca esti nevinovat, dar trebuie sa admiti ca Dumnezeu nu Se insala, ca Dumnezeu nu greseste. Daca tu nu stii ce ai facut , Dumnezeu stie cu siguranta “ . Cel de-al treilea, Tofar, gaseste de cuviinta sa-l invinovateasca pentru fatarnicie: “ Cine esti tu , Iov, pentru a cerceta caile si voia Domnului ? Crezi ca ti-e totul ingaduit, pentru ca esti acum o jertfa a lui Dumnezeu? “ In fata unor astfel de prieteni, Iov , exasperat, prefera sa se intoarca si sa se reintoarca, iar si iar, catre Creatorul Sau. E de inteles , mai bine sa ai de-a face cu Dumnezeu Insusi decat cu slujitorii Lui.
In Midras Iov este comparat cu poporul evreu. Si Israel este singur ; prietenii lui sunt gata sa-i deplanga nenorocirile cu lacrimi mari , dar nu sa-l si ajute sa scape de ele. Si Israel este acuzat de-a fi pacatuit impotriva lui Dumnezeu, constrangandu-L astfel pe Creator sa-l pedepseasca. Daca Iov nu este evreu, dupa toata aceasta suferinta purificatoare , absurda , el va deveni evreu; el nu poate iesi invingator intr-o societate in care prietenia nu exista , si unde a suferi si a ispasi au aceeasi semnificatie.
Dar nu credeti ca am vorbit destul ? De ce nu –mi spuneti ? Bine , va las cu Shalom. Si nu uitati, daca-l intalniti, nu-l lasati niciodata singur pe Iov. Pe curand !