Te afli aici: Acasa » Cultura » Itzik Strul nu mai dezerteaza » Iov sau Enigma Suferintei – ( 4 )

Iov sau Enigma Suferintei – ( 4 )

           Bine v-am regasit ! Sa continuam,  spre o finalitate,  talcuirea povestii  lui Iov.  Sunt sigur ca voi ati citit textul biblic si sunteti in tema cu cele discutate de noi aici. Asadar,   totul e bine cand se sfarseste cu bine,  si toata lumea e multumita.

         Cat priveste rasplata concreta , Iov isi recupereaza averea si are chiar drept la indemnizatii. Ajunge si mai bogat decat fusese, mai vestit si mai fericit decat oricand inainte. Devine tatal a sapte baieti si a trei fete ( cele mai frumoase  din tara  , afirma Biblia ),  si va mai trai inca o suta patruzeci de ani ( sa nu va mire , oamenii traiau mai mult pe vremea aceea ). Ultima fraza din Carte se vrea formulata destul de ironic: “ Si iov a murit batran si incarcat de ani.” Adica satul de viata. Ceea ce ar putea insemna : in ciuda fericirii sale afisate , in ciuda noii sale averi , el nu mai tinea la viata; de-acum inainte el stia ca e de ajuns o flecareala , un ramasag intre niste straini, pentru ca intregul edificiu sa se prabuseasca , precum un castel de nisip in bataia vantului. Intelese in mod literal , Cuvintele Cartii par mai degraba sa arate ca, odata trecuta incercarea , Iov a trait in pace cu soarta sa, impacat cu Dumnezeu si cu oamenii.

          Desi multi cred altfel , principala intrebare atunci cand vine vorba despre Suferinta , nu este “ de ce? “ , caci la aceasta intrebare nu exista de fapt niciun raspuns. Orice varianta  am primi,   ni se va parea  falsa si goala. Intrebarea “ De ce ?” incearca de fapt sa inteleaga trecutul, privind la un eveniment care a avut loc deja. Si tocmai aici este una dintre probleme . Desigur, trebuie sa ne amintim, insa suntem perfect constienti ca nu avem nicio posibilitate sa schimbam  ceva din trecutul pe care ni-l amintim , fie el indepartat sau apropiat. In loc sa ne intrebam “ De ce?” , poate  ceea ce ar trebui sa facem este sa vedem ce actiuni ar trebui sa intreprindem dupa ce Suferinta  a lovit atat de nemilos. “ Ce ? “ si nu” De ce ?” este abordarea practica , nu filosofica. Iar “ Ce ?” este si intrebarea care se adreseaza viitorului, asupra caruia avem control, si nu a trecutului pe care putem doar sa ni-l amintim.

         Insa mai e nevoie de ceva : in timp ce ne punem aceasta atat de importanta intrebare ( Ce sa facem in fata Suferintei ? ) ne intrebam firesc – ca oameni ce suntem,  creati  de Un Dumnezeu Atotstiutor – ce face Dumnezeu in fata Suferintei ?  Invatatul Rambam ( Nachmanide ) explica acest incident si aduce in discutie Credinta. Daca un om crede in Dumnezeu acel om va fi in stare sa faca imposibilul. Folosind exact cuvintele lui Rambam : “ Tora ne vorbeste mult despre acest subiect pentru a ne invata ca un om care are credinta in Dumnezeu primeste rasplata prin reinnoirea puterii sale ( Isaia 40: 31 ). “  Comentariul invatatului pare sa sugereze ca atunci cand suferim, Dumnezeu ne da puterea de a transcende aceasta Suferinta, de a trece “ dincolo” si a face lucruri pe care le credeam imposibile. Dumnezeu care este infinit , ne-a creat dupa Imaginea Sa si , uneori, ne da permisiunea si puterea de a deveni si noi “ infiniti “ atunci cand facem lucruri aparent imposibile.

      Credinta , forta interioara, instinct ? Nimeni nu poate supravietui Suferintei daca nu isi poate pune intrebarea “ Ce?” si nu “ De ce?” In povestea  lui Iov raspunsul este Dumnezeu, care ii ajuta pe supravietuitori , pe cei care isi privesc durerea in fata, pe cei care o traiesc si merg mai departe. Auzim de atatea ori despre oameni extraordinari in lume.( Eu , mai mult decat voi toti, pentru ca  merg peste tot in lumea aceasta mare ). Si tot timpul ne gandim daca nu cumva exista doar incercari extraordinare iar oamenii sunt obisnuiti, simpli , avand insa in ei puterea de a merge mai departe chiar dupa suferinte, dureri si pierderi inimaginabile. Iar pentru mine, puterea acestor oameni obisnuiti de a merge mai departe este MODUL PRIN CARE DUMNEZEU LUCREAZA IN OAMENI.

        Ei , si cam atat despre Suferinta. Sper ca nu ati obosit…Data viitoare vom discuta despre altceva, la fel de frumos , la fel de incitant. Shalom.  Pe curand !

Comentarii (7)

  • Alice

    Shalom. Frumoasa concluzie. Atunci cand suferim pierderi mari si grele, daca mergem mai departe, devenim si noi putin infiniti . Adica ne apropiem mai mult de caracterul Divinitatii…

  • Lisa

    shalom … Cred ca articolul este un bun raspuns pentru Nina ( comentariul la articolul anterior ) . Si eu mi-am pus deseori aceasta problema : de ce sufera omul daca si-asa ” peste toate o mana ( o lopata ) de tarana se depune? ” Cred ca nu m-am gandit la infinitul vietii noastre…la vesnicia ei. O vesnicie pe care o patrundem daca ne depasim limitele egoismului uman. Ori de egoism nu prea se scapa usor. Suferinta insa ne poate ajuta.

  • Nina Caraman

    Shalom. Bineinteles Dumnezeu e prea mare sa-L putem noi cuprinde cu mintea noastra marginita. Evident nu-L putem intelege bine niciodata. Intrebarea pusa de mine se referea in general. Fiecare pana la urma isi intelege destinul in felul lui. Daca ne raportam insa la Dumnezeu, cred ca intelegerea vine abia spre batranete.

  • Nina Caraman

    Oricum fetelot ma bucur ca va ganditi la mine. Mersi !

  • Fredy

    Sarut mainile. Greu pentru mine sa inteleg …de ce copii bolnavi de cancer ? de ce atatia oameni saraci incat nu au ce sa ofere familiei ? de ce razboaie inutile ? de ce bogati si hrapareti care o duc imparateste ? E greu de inteles …Ma gandesc la un singur lucru. Nu aici e totul …cred ca mai exista o viata dupa moarte unde totusi Dumnezeu regleaza conturile.

  • Fredy

    Dar vorba lui Alice, poate trebuie sa mai cresc …

  • Adriano

    O concluzie mai mult decat frumoasa. Si inteleapta ,in aceeasi masura. Sarut mainile pentru aceasta frumoasa ” excursie ” prin labirintul suferintei umane.

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus