Uite, vezi,
Îmi spunea colonelul Hagianu,
Pe un porc
Patru ani am încercat să-l învăţ să nu intre
În troacă,
Şi tot ce am reuşit
A fost să învăţ să grohăi eu –
Colonelul mai avea câteva luni pâna la pensionare
Bea whisky în biroul lui
Afară începuse să plouă sălbatic.
Sub streaşina comandamentului
Exact pe verticala unde se varsă din jgheabul plin şuvoiul apei de ploaie
Colonelul Toderică
Îi chemase la raport pe locotenenţii majori
Lichi şi Brânză –
Colonelul stătea sub streaşină –
Ploua
Şi colonelul întreba calm una-alta
Să trăiţi!
Permiteţi să raportez!
Răspundeau subordonaţii,
Cu gura plină de apă –
O oră întreagă
A plouat peste gradele inferioare,
Apa li se prelingea pe chipie
Pe faţă,
Pe uniformă,
Şi ei
În cea mai perfectă poziţie de drepţi
Îşi făceau ireproşabil datoria faţă de patrie,
Din partea căreia,
Ştiau că merită
Doar bătaie de joc…
Ce-ţi este tata?
Întrebă colonelul Hagianu.
Inginer şef!
Din stejar, stejar răsare, se ridică el în picioare,
Şi mă conduse afară din birou.
Cât a fost el comandant peste batalionul TR,
Am fost vulturi în unitate,
De care nu se atingea
Nicio cioară…
Şi totuşi,
Cât de buna a fost lecţia de pe fereastră
A colonelului Toderică,
Şi a locotenenţilor majori.
Bărbătească,
Amară,
Dar clară:
Nu suntem demni
Nici de bătaia de joc
A patriei…
