Iesind de la serviciu, in drum spre casa, cumpar o plasa de mere. In spatiul cu tomberoane dintre blocuri, un tanar soios, cu barba stralucitor de neagra, asimetrica, si picaturi de zoaie in ea, pe jumatate aplecat intr-un tomberon, cauta de zor cu amandoua bratele, ceva.
– Doriti un mar? il intreb.
– Nu, raspunde, si continua mormaind in barba, aproape neiteligibil:… o sticla de Fanta.
Plec mai departe, si abia dupa cateva zile, trecand prin acelasi loc, gasesc un tanar imbracat bine, cu o geanta moderna pe umar, scormonind in acelasi tomberon. Cumparasem o alta plasa cu mere. De aceasta data, pe noul cautator nu il intreb daca vrea un mar. Imi vine in minte un alt gand: poate ca eu sunt Noul Mesia.
Imi iese in cale in orb. Vreau Fanta, imi striga orbul. Nu am, raspund. Dar pot sa va redau vederea. Nu, raspunde orbul. Si continua sa strige in gura mare: vreau Fanta!
Putin mai departe, intalnesc un olog. Vreau tigari! Imi striga ologul. Nu am, raspund. Dar pot sa va redau mersul. Nu ma intereseaza, raspunde ologul. Si continua sa strige: vreau tigari!
La cativa pasi, o nunta. Observ ca mesenii au ramas fara vin la masa. Ei canta si striga, in gura mare: vrem sex! Nu am, spun. Dar pot sa va dau vin. Nu avem nevoie, raspund ei. Si continua sa cante: Vrem sex!
Merg, si imi iese inainte un alai de inmormantare. O mama aplecata peste sicriul fiului ei. Ce ma fac eu fara tine! Plange mama. Cine imi mai cere bani de droguri! Cine ma mai injura atat de bun, ca tine! Cine isi mai bate joc de viata lui, atat de frumos?. Aveam de gand sa il readuc la viata pe tanar, pentru a usura suferinta mamei. Dar ma razgandesc.
Minunile mele sunt palide, sunt inutile, sunt ridicole, pe langa minunile lumii cu merite pe grila, pe langa baremurile ei de perfectiune, tot mai complicate, trecute cu brio, pe langa graficele si testele ei, de valoare, tot mai rapide, pentru a putea vreodata sa le intelegi cu gandul.
25 martie 2013
