Pe locul in care se-nalta blocul de sticla
Era o piata inghesuita, cu dughene de tabla.
In fiecare din ele, statea pe cate un scaun o femeie.
In fata ei, pe cate o masuta, cate o masina de scris.
Sus, pe dugheana, cate o firma vopsita cu litere albe
Pe fondul albastru, se vedea de departe.
Scria simplu si clar: Birou de copiat acte.
Dinauntru se auzeau degete batand tare
Clapele masinii de scris. Apoi zgomotul carului
Intorcandu-se la inceputul de pagina.
Iarna, in toate dughenele era cald.
Zeci de femei aveau un serviciu stabil.
Copiii lor aveau mancare si haine.
Familia lor avea apa, lumina, telefon, lemne sau gaz.
Toti aveau bani pentru fericirea vietilor lor unicat.
Dar mai mult decat toate, zi de zi, se-ntorceau
La locul de munca. In dugheana. Senine si calme.
Cu viitorul – pentru o vesnicie intreaga – asigurat.
Piata cu dughene de tabla si dactilografe amabile
Era o sectie a cooperative mestesugaresti Deservirea.
Cu 72 de sectii.Si mii de angajati.
Mecanici. Bijutieri. Tapiteri. Ebenisti.
Depanatori radio-tv. Ceasornicari. Vopsitori. Croitori.
Artizani. Si asa mai departe.
Oameni care nu depindeau de creditele niciunei banci.
Oameni care aveau un singur capital pe cardurile
Inca neinventate. Munca lor simpla.
Astazi, apreciata la o indoielnica calitate.
Acum, pe locul pietei inghesuite, cu dughene de tabla,
Se inalta blocul de sticla cu cinci etaje.
Patru sunt goale. Pe ele scrie: de inchiriat.
Un etaj a fost ocupat acum cateva zile de o agentie de stiri.
Astazi, nici macar un stalp de beton nu mai stie
Ce e stabil.
Dimineata,
In locul soarelui, rasare un ban.
27 noiembrie 2012
