Într-un fapt
ca alergatul pe străzi,
se consumă detalii diverse,
unele privesc sufletul alergătorului,
altele, din afară, contrazic tot ce interiorul subiectului vrea
să fie repetat. Fluxul privirii celui în fugă
a împins bârna din ochi,
foarte departe de lume,
dar lucrul nu este observat decât
de atlet, care însuși a urcat
în imaginație, să-și vadă bârna scăldată în fulgere. Pornit pe un fir
al viziunii lui întâmplătoare,
nu observă fierăstrăul,
uitat în drum de un tâmplar,
și se lovește de el.
Dinții uneltei îl rănesc,
pentru prima dată va înțelege
supliciul pomului sub securi și își promite
să nu mai taie în viața lui pomi,
își continuă sprintul,
durerea îl împinge
mai repede spre sfârșitul de zi,
frunzele în zbucium
imită bătaia fără glorie a inimii lui.