Poem nou din pagini vechi

O fotografie te-a cuprins

cu brațe nevăzute și te-a smuls realității,

fixându-te în retinele proprii,

pentru a te mira de tine însuți.

Fiindcă nu-ți place fața,

spui, cum vorbesc și alții,

că nu ești fotogenic.

Trec, peste praguri, noi cântece.

În fiecare notă, urci și aștepți: acest urcuș

să te orienteze către esențe.

Related posts

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.