Mai întâi de casă,
în loc să-i închidă jaluzelele,
să n-o doară ochii de roșeața amurgului,
oamenii își fac mari griji pentru vite.
Casa rămâne cu sufletul supărat,
când ei își duc vitele la jgheaburi să bea apă.
Pereții, îngălbenind prematur, își sporesc și mai mult ura față de ființe.
Bolta stă în coama dealurilor sorbind din scoarță izvoarele. În retragerea lor spre eter,
numai eu le aud și strig: Plagiatul nu-i perfect!
Bolta să aibă ființe
și să le împingă înapoi în undele privirilor,
să aibă icoane și ochiul sub pleoape.
Pentru a nu lovi în oameni,
în tinerețea lor de fier,
rugina se izbește mai întâi de case, de acoperișurile de tablă.
Pe unul dintre ele,
a urcat o femeie în văzul celor din drum, care s-au mirat
cu voce tare: Uite dracul pe casă!
După ce a întins grund alb pe tablă,
femeia a coborât ușor pe scară, dar nu și din amintire.
Altfel, sentimentul de plictiseală turtește acoperișurile.