Te afli aici: Acasa » Cultura » Poezie » Ardealul sa spuna

Ardealul sa spuna

 

(colaj )

Sa spuna Ardealul, Ardealul sa spuna,

Cu Horia, si Closca, Crisan si Avram,

Cu Muma de-o mama, cu Mama de-o muma,

A cui este Dacia aceluiasi neam?

 

Ce steaguri ne poarta, cand inima suna,

Ce buciume canta, ce frunza, ce ram?

Ce limba ne-alina ofranda strabuna,

Cand dragostea n-are nici fraie, nici ham?

 

Sa spuna Ardealul româna, de stie,

Sa spuna Ardealul, maghiara, de vrea,

Cu cat se plateste cuvantul fratie?

Si cine-l plateste, cu inima Sa?

 

Vorbiti, secuime, vorbiti, maghiarime,

Vorbiti, românime, si spuneti si voi –

In care iubire va este mai bine?

In cea dinafara, sau sabia din noi?

 

Si daca iubirea, e, totusi, Iubire?

Si daca parintii, sunt, totusi, Parinti?

Ce drepturi ne-aduna in Marea-I Unire?

Ce trupuri de ingeri, ce sange de sfinti?

 

Si cereti, si cereti, si cereti, intr-una –

Credinta, Nadejdea, si Dragostea, dau –

Si ce e mai mare, ca Dragostea, una,

Pe care toti fratii, din palme, o beau?

 

Din palmele cui? Si a cui e otrava?

De cand e Lumina, otrava, aici?

De cand este graul mai ieftin, ca pleava?

Raspundeti! Ce cereti? Iubire? Urzici?

 

Eu nu stiu raspunsul. Am rude-n Valeniul

Prin care, odata, trecut-am si eu.

Si-n mine e tara intreaga, Mileniul

In care se-ntoarce, iubind, Dumnezeu.

 

 

 

15 ianuarie 2014

Lasati un comentariu

You must be logged in to post a comment.

© 2012 TimNews, toate drepturile rezervate.

Mergi sus