(colaj )
Sa spuna Ardealul, Ardealul sa spuna,
Cu Horia, si Closca, Crisan si Avram,
Cu Muma de-o mama, cu Mama de-o muma,
A cui este Dacia aceluiasi neam?
Ce steaguri ne poarta, cand inima suna,
Ce buciume canta, ce frunza, ce ram?
Ce limba ne-alina ofranda strabuna,
Cand dragostea n-are nici fraie, nici ham?
Sa spuna Ardealul româna, de stie,
Sa spuna Ardealul, maghiara, de vrea,
Cu cat se plateste cuvantul fratie?
Si cine-l plateste, cu inima Sa?
Vorbiti, secuime, vorbiti, maghiarime,
Vorbiti, românime, si spuneti si voi –
In care iubire va este mai bine?
In cea dinafara, sau sabia din noi?
Si daca iubirea, e, totusi, Iubire?
Si daca parintii, sunt, totusi, Parinti?
Ce drepturi ne-aduna in Marea-I Unire?
Ce trupuri de ingeri, ce sange de sfinti?
Si cereti, si cereti, si cereti, intr-una –
Credinta, Nadejdea, si Dragostea, dau –
Si ce e mai mare, ca Dragostea, una,
Pe care toti fratii, din palme, o beau?
Din palmele cui? Si a cui e otrava?
De cand e Lumina, otrava, aici?
De cand este graul mai ieftin, ca pleava?
Raspundeti! Ce cereti? Iubire? Urzici?
Eu nu stiu raspunsul. Am rude-n Valeniul
Prin care, odata, trecut-am si eu.
Si-n mine e tara intreaga, Mileniul
In care se-ntoarce, iubind, Dumnezeu.
15 ianuarie 2014
