De-n lume totul e pierdut,
Si biruieste-n toate, falsul,
De e sfarsitul, inceput:
“Ridica mana! Pune pasul!”
De-n gauri negre ne grabim,
Dansand fara speranta, valsul,
De-i Universul, tintirim:
“Ridica mana! Pune pasul!”
De vin planete peste noi,
Sau mersul lumii-si afla masul,
De e Potopul de Apoi:
“Ridica mana! Pune pasul!”
De-atati nebuni cuceritori,
Masurii celor buni, iau glasul,
De cand te nasti, pana cand mori:
“Ridica mana! Pune pasul!”
De nu e bine nicaieri,
Si rautatea umple tasul,
Atat – copiilor – sa ceri:
“Ridica mana! Pune pasul”
30 august 2012
