Cantecul Invatatului

Cronica in stihuri a statuii realizate de  V. Duicu, 2014, de pe treptele Universitatii din Craiova

Priveste-ma cum am urcat treapta cu treapta,

Si testament cu testament, de carti,

Sa fac o dragoste mai buna, si mai dreapta,

In inima romana – nu pe harti –

Cazand, si ridicandu-ma, prin fapta,

A mea, si-a celor ce m-au invatat

Ca niciodata timpul nu asteapta

Sa faci – din Viata – Rai adevarat –

Si poate n-am purtat nici steag, nici flamuri,

Ci am primit puterea, din pamant,

Din tot ce misca-n tara asta, rauri, ramuri,

Sa tot ridic la vise, ce s-au frant –

Si cand, pe scara tot mai solitara,

Rugina ma va-ncremeni, inalt,

Ia-mi repetabila speranta si povara,

Si poarta-ti corifeii, la asalt!

28 iulie 2014