Cantecul Muchachei

Pe o centura-n calea mea,

Muchaha sta si bea

 cafea.-

 Pe-aici e drumul,

 o intreb,

Catre o oaza din Magreb?-

 Da. Luati-ma,

va rog! Si eu

As vrea sa-l vad, in drumul meu!

Si  a urcat. Arama ei

Lucea ca ochii mari si grei,

Cum se topea, si-apoi, pe spate,

Sorbea deserturile toate –Si-am

 inteles – Nu ma iubea,

N-ar fi iubit pe nimenea,

Voia doar, tanara, sa zboare,

Prin  orizontul vietii, mare –-

 Lasati-ma aici! –

 Nu pot!

Am altii-n spate, vin potop!-

 Atunci aici, la ale mele!

Nu! Mai incolo! Nu sunt ele!-

 Eu merg acum spre

 oaza mea!-

 Lasati-ma la colt.

Voi bea

Inca o zi din viata mea

Un zbor cu goluri, la cafea…

  Si as fi vrut s-o iau in vie,

Ca s-o culegem, in fratie,

Sa facem must din ea, sa bea

O zi macar, si dragostea Rabdarii

 celor ce se rup

 Fara atingere de trup –

Dar cum sa-i dai pentru iubiri,

Gradina ta de amintiri?

Cu plata-n struguri, pe-ntalniri?

Si ce-ar fi zis – ai ei – emiri?

  12 octombrie

Related posts

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.