Cina

A fost odata-o cina in Carpati.

Si ne spunea un dascal de romana:

De nu urâţi bunici, si maici, si tati,

Nu veti simti ce simt si eu, la cina.

Si au plecat. In 4 zari. Damnati.

Iubindu-si si parintii, si copiii.

Cu dascalul iubirii lor, lasati.

Sa le ingroape mortii, si cu viii.

Si nu-i urau. Iubeau de la distanta.

Si-ai lor, mureau, incet-incet, de dor.

Iubire cu iubire, si speranta

Pentru venitul lor, din viitor.

Asa ca nu-ntelegem ce-i cu ura.

Putem cina departe, si iubi –

Si cand ne este condamnata gura,

Murim si vom fi liberi – spun copii.

E drept. Nu stim sa consumam dreptate.

Nici Adevar. Nici Cale. Din orice.

Ne mor copiii in iubiri tradate.

Caci daca dragoste nu e, nimic nu e…

15 decembrie 2013