Asa ne-a fost data, asa ne-a fost drumul,
Cat vezi cu privirea, in timpul cel orb,
Sa-amesteci graul iubirii, cu fumul,
Si zborul de vultur, cu veghea de corb –
Ca pentru a tine balanta, sa stie
In timp, si in spatiu, in cantec si vers,
Spre cine se-ndreapta samanta cea vie,
Lumina Luminilor din Univers –
Si vin peste noi si armate de vise,
Armate de fluturi, de muste, metal,
Cutii de chibrituri cu fruntile-ncinse,
Si noi, cu Lumina, le scriem, pe cal –
Mereu mai departe, de oameni, aproape,
Mereu mai semeti, de iubiri, umiliti,
Ca-ai nostri, de suflet, sunt munti, si sunt ape,
Si noi, calatorii, prin ei, fericiti –
Padurile suna cu brate de mama,
Izvoarele gangur in vis de copil,
Livezile, drumului nostru, sunt poama,
Si cerul e pasarea noastra, in tril –
Se bat, si in noi, necuvinte uitate,
Vorbim si in piatra, in fier, untdelemn –
Dar cea mai frumoasa romana din toate
E lacrima surda, pe crucea de lemn –
De-aceea, mereu, si mereu, ne vom bate –
In gand, cu Lumina, otrava de fluturi,
Sa vada, cu dragoste si cu dreptate,
Lumina luminilor – cuibul de vulturi…
6 martie 2014
