Dembrie, cald

Cand vine iarna, de atata pace,

Batranii nostri nu stiu sa se-mbrace,

Ies in camasa, si cu pieptul fleasca,

Ca le e frig, si vor sa mai munceasca –

Chiar nu mai stiu, ca de atata vreme

Sub pantaloni, se pun intai izmene?

Si sub camasa, pentru geruri grele

Se-mbraca bine, un maieu de piele?

Sau de atata sfanta bautura

N-au dedesubturi, pentru pus in gura?

Sau de atata cos pentru fumat

N-au lemn in soba, altora, de dat?

Chiar si copiii lor i-au parasit,

De cat de prost, si lacom, i-au iubit,

Chiar si nevestele s-au dus sa-i lase-n pace,

Caci n-au avut, sarmanele, ce face –

Si mi-este teama, Doamne, Bunul meu,

Ca n-am de unde sa le fac, nici eu –

Caci sunt prea multi, ciudati, si rataciti,

Nu stiu iubi, si vor a fi iubiti…

1 decembrie 2013