Dor de drum

A fost odata-n Calarasi,

Oras pe undeva, prin tara,

Pe unde nu’s cu ce se ara

Un dascal bun, de-nvatat pasi –

Si-n casa lui, cu o gradina,

Cu pomi, cu flori, visa sa vina

Sa se-odihneasca, zori de zori,

Toti marii lumii scriitori –

A invatat, cu greu, sa scrie,

Chiar si pe taste de hartie,

Sa ii invete pe cei mici

Sa creasca mari, la el, pe prici –

Din pensie, pensii, din vecini,

Facea concursuri de lumini,

Si fiecare visator,

Era citit, cu dor de dor –

Odata, chiar nu mai putea –

Sa-si tina-n carje, dragostea –

Si i-a rugat pe premianti

De –un carucior, sa-i dea talanti –

Si nu stiu cine, i-a dat lui –

Un Dascal bun,  al nimanui –

Si el mai cere si acum

Tot pentru altii, foi de drum …

17 ianuarie 2014

Related posts

Leave a Comment

Acest site folosește Akismet pentru a reduce spamul. Află cum sunt procesate datele comentariilor tale.