A fost odata-n Calarasi,
Oras pe undeva, prin tara,
Pe unde nu’s cu ce se ara
Un dascal bun, de-nvatat pasi –
Si-n casa lui, cu o gradina,
Cu pomi, cu flori, visa sa vina
Sa se-odihneasca, zori de zori,
Toti marii lumii scriitori –
A invatat, cu greu, sa scrie,
Chiar si pe taste de hartie,
Sa ii invete pe cei mici
Sa creasca mari, la el, pe prici –
Din pensie, pensii, din vecini,
Facea concursuri de lumini,
Si fiecare visator,
Era citit, cu dor de dor –
Odata, chiar nu mai putea –
Sa-si tina-n carje, dragostea –
Si i-a rugat pe premianti
De –un carucior, sa-i dea talanti –
Si nu stiu cine, i-a dat lui –
Un Dascal bun, al nimanui –
Si el mai cere si acum
Tot pentru altii, foi de drum …
17 ianuarie 2014